Nevoia diversiunii (II) – Scopul

A face o afirmaţie înseamnă verbalizarea unui gând. Pe scurt – ”vorbe”, cu toată încărcătura simbolică a acestui cuvânt. De reţinut că o afirmaţie nu trebuie neapărat să fie susţinută de o gândire concretă sau de o motivaţie efectivă – de aici expresia ”vorbe-n vânt”.

A susţine ceva este o treaptă superioară a ideaţiei: te implici efectiv în a argumenta o poziţie exprimată. Iar argumentele nu sunt neapărat verbale…

În această etapă este bine de ştiut că persoanei care susţine ceva îi revine responsabilitatea să-şi justifice poziţia şi să-şi probeze (demonstreze) spusele: se numeşte ”povara dovezilor” (”burden of proof” în lb. engleză).

În mass-media, mai ales în cea tabloidizată, există un curent al impunerii unor fapte şi judecăţi în lipsa celor mai elementare dovezi. Identificăm o doză de pragmatism aici, dublată de o intenţionalitate nu tocmai ortodoxă: doar luate împreună se conturează tabloul de ansamblu.

În primul rând este mai comod să prezinţi sau să promovezi ceva în lipsa oricărui efort suplimentar care ar necesita timp, personal şi bani.

Intenţionalitatea constă în ceva mai periculos: fiecare se crede în mintea sa un mic manipulator. Unii însă nu doar se cred, chiar sunt. Şi pentru ca manipulările să fie cât mai eficiente și facile se doreşte o permeabilizare a mentalului colectiv în general şi a minţii individului în particular. E ca şi cum ai lăsa o uşă neîncuiată: mult timp poate nu intră nimeni, dar şi când intră ‘oţu. Este un efect similar ”back-door”-ului, creat prin tocirea constantă, cu bună ştiinţă, a spiritului critic.

La fel ca la orice altceva, consumul constant dă dependenţă şi creşte gradul de tolerabilitate. Bombardat zilnic cu absurdităţi cu grad infim de periculozitate, publicul este din ce în ce mai predispus să ”ia de bune” absurdităţi din ce în ce mai mari.

Prin promovarea cu insistenţă a anumitor tendinţe şi situaţii, nu se intenţionează doar a se crea predispoziţii, ci şi întărirea (consolidarea) acestora.

Scopul nedeclarat dar evident: formarea unei mase amorfe de manevră căreia i se poate impune, cu minim de resurse şi efort, orice…

N.B. Extras din cartea aflată în pregătire: ”Enigmele din munţii Buzăului: Adevărul! Raport minoritar”. Update: Cartea a apărut cu titlul ”Enigmele din Munții Buzăului. Dosarul Bozioru – Țara Luanei”, Vlad-Ionuț Musceleanu, Emil Străinu, Ed. Triumf, București, 2016.