Într-o adevărată cursă pentru restaurație, mass-media audio-vizuală oferă un preaplin de securiști povestind despre ei înșiși. Iar una dintre snoavele preferate este intervenția sovietică din timpul evenimentelor din 1989. Holbezi ochii, ciulești urechile și aștepți de la moderator o întrebare care nu vine niciodată: ”Stimate domn, dar nu era în atribuția dumneavoastră și a colegilor dumneavoastră să împiedicați ceea ce tocmai ne descrieți?”. Pentru că aici e cluul: dincolo de inacuratețea istorică, oamenii ăștia se eroizează glorificându-și eșecul. Și nu sunt deloc singurii…
Pentru cei cu nervii de oțel, trimitem la ciclul de articole în care se răsucesc statistici pentru a demonstra că românii nu sunt chiar încântați de ce se întâmplă pe la granița de nord, est și că în proporție mărișoară ar fi antioccidentali și ”putiniști”. Trecând peste nodul în gât și trimiterea la cele cuvenite, observatorul atent realizează că semnatarii sunt cei mai aplicați vectori ai influenței americane în România. Dar să nu credeți că-și deplâng inaptitudinea (că mijloace au cu vagonul!), ei bine nu, poporul e vinovat că ei nu sunt în stare să-și onoreze sarcina pentru care decartează bonurile de bancă.
Situația are cauze profunde.
Dincolo de acolade, arabescuri și complicații de ceasornicar, Alianța USR-Plus a avut o ofertă electorală extraordinar de simplă: promisiunea de a ne scăpa de actuala clasă politică. Sprijinul popular ar fi fost și mai mare dacă n-ar fi existat bombe cu ceas în însăși ADN-ul formațiunii: ambasadorii de imagine și grupul digital de presiune.
Nu știu dacă ați avut onoarea, dar era ceva carnavalesc cu oamenii ăștia pe centurile sociale: atinși de delir mesianic, extrem de agresivi la modul complet gratuit, cu o gândire și o compunere formată ireductibil din sloganuri, cu un comportament de haită hămesită de șacali. Orice ieșea din îngustul lor culoar de vedere era taxat cu invariabilul ”pesedistule/pesedisto”. Nu conta că nici tu și nici nimeni din familia ta n-au votat vreodată PSD-ul; știau ei și aplicau grabnic eticheta. Urma execuția sumară. USR-Plus aveau elemente de profil care semănau foarte mult cu o Nouă Mișcare Religioasă, cu un cult. Iar românilor, cu toate defectele lor, nu le plac deloc fanaticii…
Pe cale de consecință, Alianța a reușit să antagonizeze segmente întregi din societate, iar scorul la alegeri n-a fost suficient pentru a-și realiza promisiunile. Nu livrezi, te duci. Și așa s-au dus definitiv pe coastă.
Deși țara noastră colcăie de analiști politici, nu s-a aflat cine e autorul/ autorii acestei strategii falimentare. Pariul acestor nătăfleți a fost că rățoindu-te la oameni, insultându-i și rânjindu-ți colții tociți de idei puține dar fixe, le câștigi mințile și inimile. Vezi să nu!
Strategia media atlantistă din România pare a avea exact aceleași coordonate, mâzgălite de aceeași consultanți. Modelul e tras la indigo în desfășurător și consecințe; mai nou e ”putinistule/putinisto”. S-ar putea să-I aflăm doar când și-or breveta metoda promovării pe invers: plătești ca să fii înjurat. Dai mai mult și înjurăturile sunt mai multe. Bun așa!
Acum, ca să nu fim interpretați greșit, am mai spus-o și revenim: nu mai sunt cadre, nu mai ai cu cine ceva în România. Avem cazul explicit al Americii: are bani de cheltuit și n-are pe cine recruta să-i facă o propagandă de Doamne-ajută!
Și asta este vizibil de pe Lună. Ziariștii români se împotmolesc la nivel de lexic primar. Căutați ”dur”, ”derapaj”, mai noul ”documenta” și deja clasicul ”narativul/ narativa”. Vine unul c-o vorbă, toți o rulează-n buclă. Că se scriu colecții de slogane numite pompos articole, e una. Citești un autor, știi ce a scris toată gașca lui. Citești un articol, poți considera că le-ai citit pe toate. Aici duce spiritul de clică și conformismul de rețea. Dar și frazarea a devenit o problemă dificilă. S-ar putea să fie ceva în apă. În aer?
O notă hazlie, de final. A existat un timp, nu foarte îndepărtat, când barbarismul ”narativ” era denumire de origine controlată. Trecute vremuri! Era folosit rar și știai că autorul e securică de rit nou, proocccidental, gravitând în mediul celui cunoscut și sub porecla de ”conservă moscovită” (pentru cine cunoaște). Rămâneți cu ideea asta: avem euroatlantiști școliți de oamenii rușilor. Vai de capul nostru!
Sfatul nutriționistului. Nu e bine să faci anumite activități imediat după ce mănânci (are legătură cu circulația sanguină și digestia). Nu poți Doamna Ambasada Americii să faci treabă cu oameni care au tot timpul stomacul plin (uită-te la ei! zâmbesc tâmp și nu și-o mai văd de burtă). Dacă vrei rezultate, mai taie din păpică. E o soluție win-win. E sănătos și pentru ei.