În cadrul editurilor C.I.D. și Nobiscum Deus am publicat în colecția ”Dacia eternă” (folosim această sintagmă cu binecuvântarea dlui. G. Gavrilă-Copil) unele plachete și cărți lesne de încadrat la rubrica dacomanie. Dorim să explicăm (nu să justificăm, că n-avem de dat socoteală nimănui!), introducând astfel o lucrare căreia-i arătăm indirect rostul.
În 1882, Gheorghie Ioanid, profesor de greacă veche la Liceul Sf. Sava din București, publică placheta ”Disertație asupra adevâratei origine a limbeĭ dako-romîne în strînsâ afinitate ku limba pelasġo-elenikâ și asupra alfabetuluĭ fonetikŭ în lokul celuĭ radikalŭ”. Am reeditat (Nobiscum Deus, 2021) acest rar, și tocmai de aceea obscur, material pentru că reprezintă dovada că teoriile pelasgice nu-i aparțin lui Nicolae Densușianu (care doar le-a preluat, aprofundat și extins).
În 1942, Ioan Al. Brătescu-Voinești publică ”Originea neamului românesc și a limbii noastre”, unul dintre titlurile reprezentative ale dacismului interbelic. Am reeditat-o (Nobiscum Deus, 2021) și pentru că de aici a ”aportat” Napoleon Săvescu sintagma ”Noi nu suntem urmașii Romei”.
În 1978 apare într-o minusculă ediție artizanală cartea lui Traian Buzdugan, ”Noi Dacii”. Am reeditat-o (C.I.D., 2021) deoarece surprinde preocupările și direcțiile de dezvoltare ale curentului dacist din anii ’70-’80, îngăduit și chiar discret încurajat de oficialitățile politice ale vremii, pe fondul revendicărilor agresive ale tracismului bulgar, a iredentei maghiare și a unei ideologii numită oximoronic ”național-comunism”.
După cum poate deja s-a înțeles, am urmărit avatarurile curentului dacist pe firul timpului, surprinzându-l prin lucrări semnificative și oferind publicului sursele de primă mână. Nu facem niciun secret din faptul că resortul ultim a fost constatarea că dacomanii contemporani plagiază industrial din aceste surse (și din altele!), atribuindu-și munca și realizările unor uitați sub timp și vremi. Noi nu suntem procurori, dar le dăm în felul nostru acestor infami peste mâini și peste bot.
Lucrarea generalului Nicolae Portocală*, ”Din Preistoria Daciei și a vechilor civilizațiuni” (1932), crează o punte între ”Dacia preistorică” (1913) și lucrarea prietenului său Brătescu-Voinești, căruia i-a fost inițiator și mentor într-ale dacismului. Relativ recent a fost reeditată la Craiova într-o formă jenibilă, vorba lui Răzvan Boanchiș. Noi** vă prezentăm ediția princeps.
Vă dorim lectură plăcută și folositoare:
*A nu se confunda cu Radu Portocală; **Varianta scanată am găsit-o pe Internet. Nu cunoaștem cine a realizat-o și merită aprecierea.