Atunci când obiectul sau fenomenul nu este la dispoziţie pentru a fi imortalizat într-o fotografie (cadru static), se apelează la trucajul fotografic. În timp, tehnicile au evoluat semnificativ, uşurând munca profesioniştilor şi scurtând timpul în care se realizează un trucaj reuşit.
Există două prejudecăţi care încă populează imaginarul publicului: că trucajele cer o înaltă specializare şi că necesită un mare volum de muncă. Ambele conduc la concluzia că trucajul este costisitor, prin urmare prohibit utilizării comune. Aceste alegaţii sunt false.
Odată cu apariţia Internetului s-a produs liberalizarea mijloacelor de comunicare în masă. Echipamentele de expunere şi prelucrare digitală a imaginilor au devenit şi ele un bun accesibil tuturor, având costuri reduse de utilizare şi întreţinere. Nu este de mirare că în aceste condiţii falsurile fotografice au avut un teren propice de proliferare.
Se estimează că circa 95% sau chiar mai mult din fotografiile O.Z.N. disponibile pe Internet sunt falsuri, simpliste sau elaborate. Asta nu împiedică pe unii pasionaţi să le creadă sau chiar să le invoce (amintească/ citeze) ca reale, devenind dezinformatori involuntari.
În cele ce urmează vom prezenta 6 metode simple de a altera o fotogramă în sensul dorit. Niciuna dintre ele nu o exclude pe cealaltă, in extremis toate cele şase metode fiind folosite concomitent pentru a elabora falsul propus:
-
- Inserarea de detalii. Această metodă include plasarea unui element dintr-o fotografie într-alta pentru a creea o imagine compozită, reproducerea unui detaliu prin multiplicarea (clonare) sa, suprapunerea a două sau mai multe fotografii sau retuşul mecanic al detaliilor;
- Ştergerea detaliilor. În mod uzual se practică extinderea elementelor de fond sau fundal peste elementele nedorite. Sau pur şi simplu prin “crop”-area lor;
- Manipularea elementelor dintr-o fotografie. Implică ajustarea culorilor sau contrastului, redimensionarea detaliilor, mişcarea sau rotirea unor elemente;
- Falsificarea capturii. Un disc de plastic atârnat de un fir de nylon şi prezentat ca un O.Z.N. în plină evoluţie. Este un exemplu clasic de falsificare a capturii;
- Regizarea scenei. Implică aranjarea în cadru, utilizarea modelelor sau înscenarea a ceva dinainte propus. Este o formă de truc des folosită în fotoreportaj şi fotojurnalism, ca formă de propagandă făţişă sau mascată;
- Fotografierea dintr-un unghi nenatural, excentric. Se creează o perspectivă forţată dar în acord cu dorinţa fotografului.
Aceste metode sunt foarte folosite în practica curentă. Analizate prin prisma celor de mai sus, multe fotografii internautice vă vor arăta adevarata lor origine. Există totuşi şi un fapt pozitiv: mulţimea lor şi graba cu care au fost distribuite public unele dintre ele, vă pot ajuta să învăţaţi, cu timpul, să le identificaţi din ce în ce mai uşor.