În lipsă de altceva, debunkerii fenomenului OZN au o explicație favorită, la îndemână: Venus. De multe ori este corectă, de și mai multe ori este forțată. Însă din punct socio-cultural, ea n-are nicio valoare explicativă. Este clar că asocierea Venus – OZN este de dată recentă și indusă (altfel miturile erau centrate pe carele zeilor încă din timpuri preistorice, ceea ce nu este cazul).
Că majoritatea observațiilor OZN au la bază identificări greșite este cunoscut de la jumătatea secolului trecut. Însă s-a pus foarte puțin accentul pe felul cum au apărut și s-au răspândit aceste modele în rândul publicului larg.
Făcând retrospectiva publicisticii periodice, încercăm să înțelegem această dinamică socială. Totodată oferim și materia primă celor care vor dori să adâncească acest studiu.
Din perspectiva subiectului OZN, anul publicistic românesc 1966 este nesemnificativ. Fără a avea pretenția de eshaustivitate, am identificat doar 4 articole centrate pe subiect și încă vreo 3-4 cu referințe tangențiale, neimportante. Semnificativ este că toate apar în ziare cu pronunțat caracter propagandistic.
Primul articol (I) se folosește de pretextul Proiectului OZMA pentru a introduce subiectul farfuriilor zburătoare și paleoastronauticii. Tonul este neutru, cu accente pozitive și pare a fi un articol de autor.
Al II-lea pune semnalările din California pe seama baloanelor. Al III-lea ”identifică” semnalări din Cehoslovacia (o țară comunistă) cu niște… nori. Ambele sunt materiale de agenție de știri.
Al IV-lea prezintă revigorarea preocupările politico-militare americane (Raportului Condon) vizavi de subiect, totul ambalat într-un discurs ideologic:
”Paralel, anumite cercuri politice n-au ezitat să folosească «apariţiile suspecte» în felul lor. «Farfuriile zburătoare» au devenit în timpul anilor «războiului rece» un argument pentru stoarcerea de fonduri destinate înarmărilor. De altfel, numeroşi comentatori au făcut legătura între misterioasele apariţii şi momentele de tensiune în relaţiile internaţionale”.
Retorica propagandistică a lui Bumbac este deplin aliniată stilisticii sovietice. Însă aici nu este vorba doar de fraze goale, ci de un mindframe – sovieticii și țările satelite credeau sincer în astfel de explicații. Parțiale, ce-i drept, dar nu complet rupte de adevăr.
În Galerie:
I. Adriana Socec – ”Alo, Cosmosul?”, în ”Scânteia”, nr. 6927/ 22.03.1966, pg. 4;
II. *** – ”Pe scurt”, în ”Scânteia tineretului”, nr. 5247/1.04.1966, pg. 4;
III. *** – ”Mirajul farfuriilor zburătoare”, în ”Scânteia”, nr. 7033/7.07.1966, pg. 5;
IV. A. Bumbac – ”Afacerea «farfuriilor zburătoare»”, în ”Scânteia”, nr. 7129/ 12.10.1966, pg. 6.