J. B.

Ni s-a solicitat, pe diverse canale, să creștem accesibilitatea acestui site printr-o sistematizare pe categorii, subiecte și abordări. Ușor de zis, greu de pus în practică: am fi făcut-o demult.

Facsimilul alăturat, leagă antica civilizație megalitică de geofizică (implicit de așa-zisa radiestezie), OZN-uri, porumbei și accidente auto. Unde ar putea fi corect încadrat, fără simplificări excesive și fără a decontextualiza de dragul liniarității?

 

*** – ”Un alt triunghi al misterelor: Bouches-du-Rhone”, în ”Flacăra”, nr. 22(1199)/1.06.1978, pg. 21

 

Alții sunt nemulțumiți că ne ocupăm de latura istorică a unor fenomene:

Toate bune și faine însă… e doar istorie. Nimic actual. Am impresia că se inundă «piața» cu istorie la greu după principiul «inundarea cu informație adevărată dar neimportantă ascunde foarte bine lucrurile importante», ele se pierd în ocean”.

Asupra acestui aspect vom reveni. Ca să înțelegi ceva, orice, trebuie să-i cunoști originea și devenirea (etapele de structurare). Altfel nu se poate.

Cartea lui Nicolae Miulescu – ”Dakşa, ţara Zeilor” (editată și cu titlul schimbat ”Dacia – țara zeilor”, mai accesibil ovinelor, caprinelor și bovinelor) –  a inspirat o întreagă generație de dacomani amatori. Pornind de la ea, poți să-i faci lui Miulescu statuie sau să-i dai o rangă-n dinți. Depinde dacă ai acces la sursele sale de inspirație copioasă, interbelică. De aceea trebuie să știi cine de la cine, ce, de unde și când. Adică istoria domeniului sau, cum îi spunem noi, arheologia ideii.

Sub, un remarcabil articol semnat H.H. Stahl. Citit cu răbdare, veți găsi în el o oglindă fidelă a deviațiunilor actuale (nu tocmai noi, după cum se constată!): de la ”participarea la fenomen” a ufolatrilor, la ”facultatea de scornire a folklorului român”, des întâlnită la dacomani. Și, evident, despre originea sanscrită a limbii române…

 

 

H.H. Stahl – ”Metode și moravuri «științifice»”, în ”Revista Fundațiilor Regale”, nr. 1/ianuarie 1945, pg. 155-167