Paleoastronautica

Cosmonauții de la Dečani go West. Una din piesele ”de rezistență” ale teoriei paleoastronautice este pictura cu capsule spațiale pilotate de la mănăstirea Visoki Dečani, aflată în incertul teritoriu kosovar. Amintim în treacăt multiplele variații sub care apare Dečani în publicistica românească încă de la sfârșitul secolului XIX: Diciani, Deciani, …

Subiectul capsulelor spațiale de la Dečani este notoriu și nu ne simțim motivați a-l detalia. Aidoma, refutarea lui ca simplă balivernă (vezi PDF-ul de la final). Avem exemplul tipic de cercetare științifică care acoperă corect problema de fond, rămânând totuși la un nivel cât se poate de superficial. Și spunem asta deoarece povestea de fundal este mult mai semnificativă decât cea publică.

Conform variantei încetățenite, în primăvara lui 1964, Aleksandar Paunović, pe atunci student la Belle Arte, fotografiază prin teleobiectiv scena și-i dă interpretarea originală. Nimeni nu pare să se fi întrebat cum de un student la arte plastice poate fi atât de ignorant în ceea ce privește iconografia bizantină, canonică. Și acesta este doar începutul unui lung șir de ”coincidențe”.

Articolul de debut apare în martie 1964 în periodicul ”Svet” din Belgrad. Atunci când se face trimiterea (când se face!) presa occidentală l-a preluat ca ”Lumiere” sau ”Light” (”Lumina”). ”Svet” în sârbă e ”Lumea”, nu ”Lumina”… De obicei se indică ”numărul din martie”, deși alte surse semnalează o campanie acoperită de mai multe numere (385/10 marie și 386/17 martie). Cert e că presa de aiurea nu a depus eforturi consistente în direcția exactității și coerenței. Posibil și din cauza barierei cultural-lingvistice.

Reținem că subiectul intră în rotativă la începutul anului 1964, rămânând local.

La o dată neprecizată este aportat de Viacheslav K. Zaitsev și prelucrat într-un articol din ”Nauka i religija” (”Știință și religie”, 1967?), o revistă rusească de cultură științifică, articulată ideologic și ateist. Autorul, Viacheslav K. Zaitsev un filolog rus licențiat în filosofie și ciupit de teorii exotice, era specializat în literatura iugoslavă. Așadar nimic care să dea de bănuit.

În nr. 1/iunie 19671, apare în revista ”Spoutnik” (de limbă franceză) articolul lui Viacheslav Zaitsev, ”Des cosmonautes sont venus sur Terre il y a 12000 ans”. În materialele tematice consultate se ignoră (cu bună știință?) natura publicației, cel mai adesea folosindu-se formulări vagi, înșelătoare. De exemplu: ”The French magazine”, ”rivista francese di cultura russa (o comunque slava)” ș.a. În realitate, era vorba de o tipăritură gestionată de Moscova, de propagandă și influențare, emisă în mai multe limbi de circulație internațională. Una fiind franceza (”Spoutnik mensuel”). Alta engleza (”Sputnik Monthly Digest”). Și tot așa.

Deloc întâmplător, ”Spoutnik” a reprezentat  izvorul la care veneau să-și adape inspirația numeroși misteriologi vestici. Unul dintre ei, poate chiar cel mai important, Erich von Däniken. Prin el ”misterul” Dečani a prins aripi vulturești și ”recunoaștere” internațională.

Avem aici un desfășurător elegant al unei operațiuni, deloc singulară (același Zaitsev a lansat și infama poveste a discurilor ”paleoastropnautice” de la Baian-Kara-Ula).

Elemente:

      • Un debut local, cu un punct de plecare eterat, într-o țară aflată în relații nu tocmai cordiale cu Moscova. În consecință, greu de făcut și lesne de negat vreo legătură specială;
      • O preluare de credibilizare, la un nivel superior, făcută de un autor pasionat de ciudățenii, dar și familiarizat cu țara de origine;
      • O internaționalizare contextualizată, care relua un articol deja publicat în presa sovietică. Nu avea de ce stârni bănuieli;
      • Malaxorul ”camerelor de rezonanță” auctoriale, capitaliste și negeneratoare de suspiciuni.

Și uite așa societățile capitaliste au fost pompate la greu cu ideea de Iisus cosmonaut (”Le Christ etait un cosmonaute”).

Sovieticii înțelegeau foarte bine rolul structurant al religiei într-o societate. Și la fel de bine știau unde să butoneze pentru destructurarea ei. Însă oamenii Moscovei se adresau – justificat – dușmanului ideologic, capitaliștilor. Cum vom vedea cu proxima ocazie, idioții noștri au acționat împotriva propriului popor.

 

 

(va urma)

 

Note: 1Viatcheslav Zaïtsev dans la revue soviétique Naouka i Religiia (Science et Religion), article repris en français par le «digest» mensuel Spoutnik n° 1, juin 1967, pp. 106 à 123”, apud. Henry Durrant – ”Le livre noir des sourcoupes volantes”, Ed. Robert Laffont, Paris, 1970, pg. 18.