J. B.

Despre cum a fost Petrache Lupu la Cotu Donului și a spus la revista de front că războiul este pierdut.  

      

Citim pe Internet:

În timpul războiului, Petrache Lupu a fost dus cu avionul pe front, până la cotul (sic!) Donului, pentru a sfinți trupele române. Acolo, alt miracol, ciobănașul a proorocit sfârșitul, spre spaima celor din jur: ”«Războiul va fi pierdut de noi, vom fi cotropiți!»”.

În cel puțin două instanțe, aici (16.10.2010) și aici (3.03.2022), fragmentul este identic, semn că plagiatul este o practică frecventă în jurnalism. În multe alte locuri, găsim același text refrazat, pentru… originalitate.

Sursa ”știrii” pare a fi o revistă (de chiloțăreală) istorică glossy, după care s-a inspirat inclusiv un autor de carte memorialistică:

Din revista «Historia» patronată de Ion Cristoiu – al cărui tată a luptat şi el la Cotul Donului – am aflat că marele vizionar din perioada interbelică Petrache Lupu a fost adus la Cotul Donului pentru a ridica moralul soldaţilor români. Din păcate, o previziune a acestui cioban originar din Maglavit s-a adeverit: «românii vor pierde războiul!»1.

Care este adevărul?

Despre Petrache Lupu și ”turneul” său basarabean din august 1941 aflăm informații detaliate din ziarele de epocă. Reținem câteva caracteristici:

      • corespondența de pe front era prezentată cu o oarecare întârziere, datorată imperativelor logistice, dar și restricției de a furniza informații exploatabile în timp util de către inamic;
      • comunicările se supuneau propagandei de război, reprezentând variații ale unor informări oficiale, cu nuanțări subtile.

Traseul care poate fi reconstituit este Chișinău – Tiraspol – Straßburg (în prezent Кучурган), cel mai avansat punct atins de Lupu.

De ce se afla Petrache Lupu pe ”front” (în realitatate mult în spatele frontului)? Raportările diferă considerabil:

se roagă pentru slava celor ce s’au jertfit pentru patrie”, ”să propoveduiască chemarea la pocăinţă a poporului… s’a rugat pentru cei morţi în războiu”, ”să ţină o vorbire credincioşilor eliberaţi de bolşevici”, ”încurajând pe soldați şi rugându-se pentru biruinţa luptătorilor crucii”; ”vorbeşte apoi rând pe rând ostaşilor noştri şi-i binecuvântează în războiul creştinătăţii contra comuniştilor păgâni”.

Pe ruta Tiraspol-Straßburg, avionul în care se afla Petrache Lupu este atacat de o formație de avioane sovietice:

avionul a fost atacat de 3 avioane bolşevice. S’a dat o luptă aprigă şi un avion bolşevic a fost doborât, iar celelalte au fugit”.

În funcție de sursă, interpretările diferă:

Petrache Lupu nu s’a speriat ci a rămas liniştit la locul lui privind lupta între avioane. Coborând jos în satul  Strassbourg, în părțile Odesei, Petrache Lupu a mulţumit Domnului că l-a scăpat”;

avionul în care se găsea păstorul sfânt, a fost atacat de avioanele bolşevice, însă fără rezultat, de oarece ruga fierbinte a lui Petrache Lupa le-a zădărnicit odiosul plan şi atac”.

Asta nu înseamnă că nu a fost exploatat propagandistic:

”ciobanul vine nevătămat la pământ. Binecuvântează avionul care l’a adus şi pe ostaşii escadrilei.

Ei toţi se vor avânta acum în văzduh cu credinţa fermă că Dumnezeu îi va ocroti”.

Cu episodul Straßburg se încheie prezența lui Petrache Lupu pe Frontul de Est. Ca și în cazul pilotului Agarici, riscul de a-l pierde într-o confruntare minoră era mult prea mare și ar fi influențat grav moralul trupelor. La Starßburg, cel mai avansat punct atins de Petrache Lupu, Mareșalul nu a fost prezent:

Slujba religioasă este oficiată de preotul Maior Ureche, asistat de păstorul Petrache Lupu.

Ia parte comandantul marei unităţi cu statul său major şi ofiţerii cu unităţile în trecere prin Strasburg”.

Și totuși, de unde provin exagerările ulterioare? În ceea ce ne privește, considerăm că dintr-un număr al ”Universului”, care prezintă o fotografie cu Petrache Lupu în mijlocul trupelor, pusă în pagină cu un articol în care Mareșalul Antonescu inspecta trupele de pe front.

 

 

Cu o siguranță de 100% afirmăm că Petrache Lupu nu a ”profețit” în fața trupei pierderea războiului. Pentru că-și lua un glonț în cap pentru defetism, cât era el de Lupu (războiul are regulile sale nescrise, rămase aceleași de mii de ani). Și pentru că în 1941, n-avea niciun motiv, ofensiva fiind la început și decurgând conform planificării. Dar și pentru că ulterior declara altceva:

– Ce zici de războiul ăsta, când s ’o termina? îl întrebă ziaristul.

– Oamenii au dorit războiul şi «Moşu» le-a făcut voia. Tot «Moşu» îi va opri când se vor mai îndrepta.

Întrebându-l cine va câştiga războiul, s ’a dat în altă vorbă şi dacă l-a mai întrebat încă odată, a răspuns «Moşul ştie»…”.

 

 

În galeria foto:

      1. ***Ciobanul Petrache Lupu”, în ”Gazeta Sibiului”, 22.08.1941, pg. 5;
      2. *** Știri din țară și din lume”, în ”Lumina Satelor” (Sibiu), 24.08.1941, pg. 4;
      3. M.I. – ”Avionul în care Petrache Lupu”, înUniversul”, nr. 243/8.09.1941, pg. 2;
      4. M.I. – ”Avionul în care Petrache Lupu”, înUniversul”, nr. 243/9.09.1941, pg. 2;
      5. *** – ”Pe când ciobanul Petrache Lupu”, în ”Gazeta Sibiului”, nr. 37/14.09.1941, pg. 5
      6. *** – ”Petrache Lupu”, în ”Lumina Satelor”, nr. 38/14.09.1941, pg. 4
      7. *** – ”Avionul”, în ”Țara”, nr. 132/16.09.1941, pg. 3
      8. *** – ”Ce face acum ciobanul Petrache Lupu dela Maglavit”, în ”Gazeta Sibiului”, nr. 32/6.08.1943, pg. 3

 

Recomandăm acest material atât celor care sunt interesați de istorie, cât și consumatorilor recenți de ”știri despre război”, cu trimitere directă la frontul din Ucraina.

 

Notă: 1Ion Gavril Ignea – ”Odiseea unui veteran de război Petrea Gavril”, Ed. Stef, Broşteni, 2021.