Dacia preistorică și istorică

Toponimul ”Pietrele Înfierate” desemnează un punct de hotar administrativ, marcat (înfierat) cu diferite simboluri. Este o alternativă la mai comunul ”Piatra Scrisă”.

În anii ’70-’80 ai secolului trecut, o serie de cercetători amatori se interesau de scrierea dacică și prin extensie, ca posibile dovezi fizice a existenței ei, de ”Pietrele Scrise” (citește). Avem un prim mobil al interesului manifestat de prof. Călin N. Turcu pentru ”Pietrele Înfierate” de la Posești. Pentru că da, Turcu era ciupit și de dacologie, nu doar de OZN-uri. El fotografiază ”Pietrele Înfierate” pe 1 februarie 1975. Fototeca sa, recuperată de noi și valorificată în volum (citește) păstrează mai multe cadre de detaliu:

 

 

 

 

Al doilea mobil este existența în chiar acea zonă a unei legende despre o comoară, pe care a publicat-o ca parte a unei polemici cu mr(r) Florin Olteanu din Brașov. Ne place să credem că Turcu era interesat de comori doar dintr-o perspectivă istorică și toate argumentele pledează pentru asta:

”Și acum, afirmaţia «localnici descoperă bani vechi (ei spun că au fost ascunşi de haiduci)». Iată despre ce este vorba. În comuna Poseşti, judeţul Prahova (aflată pe şoseaua ce leagă Vălenii de Munte de Cislău şi Pătârlagele din Buzău) trăieşte un cetăţean – Vasile Şelaru – care afirmă următoarele: tatăl lui a întâlnit, soldat tânăr fiind, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, doi bătrâni care susţineau că în tinereţile lor au «hoţit» (să facem totuşi distincţie între «hoţ la drumul mare» şi «haiduc»1) prin localităţile şi pădurile aflate astăzi la confluenţa celor două judeţe. Aceştia i-ar fi destăinuit că, fiind urmăriţi de poteră, ar fi ascuns – cu gândul de a-i recupera mai târziu – doi saci cu aur în două puncte diferite: primul ar fi «Fântâna lui Crăciun» astupată astăzi şi ale cărei rămăşiţe se mai cunosc undeva pe dealurile din partea nordică a comunei Poseşti, iar al doilea ar fi înspre sud de această comună, în locul numit «Pietrele Înfierate».

Zona Pietrelor Înfierate – de asemenea, relativ greu accesibilă – se află pe o culme de deal. Aici, pe una din stâncile roase de ploi şi arşiţe, se găsesc o serie de inscripţii – cea mai veche fiind de la 1910 -, care nu prezintă nici un fel de interes istoric. La răsărit de Pietrele Înfierate, la o anumită distanţă, din loc în loc, se află puzderie de gropi săpate de localnici – unele mai vechi, altele mai noi – întru căutarea aurului ascuns. Nu avem de unde şti dacă aurul va fi fost găsit sau nu. Știm numai că nu s-a aflat încă nimic şi că se sapă mai departe acolo, la «Pietrele Înfierate» (şi nu la «Piatra Scrisă»)”2.

 

În episoadele viitoare vom prezenta unele detalieri istorice, concluziile  cercetării de teren, detalii de acces și o galerie foto adusă la zi. Dacă tot vine perioada concediilor, vă invităm în comuna Posești, județul Prahova. La o aruncătură de băț de București!

(va urma)

 

Note: 1Distincția este mai degrabă făcută de ideologia epocii. În realitate, în majoritatea cazurilor, nu exista nicio diferență între cei doi termeni; 2Călin N. Turcu – ”Istorie și aberație”, în ”Noi Tracii” nr. 150/ septembrie 1985.  Este interesant de observat că în perioada comunistă încă dăinuia polemica tăioasă, cu iz de pamflet, Mai nou, România a intrat în zodia meciurilor aranjate și a ayatollahilor de mucava.