Dacia preistorică și istorică

În unghiul format de străzile Sirenelor și Sabinelor (sectorul 5, București, România) există un fel de spațiu verde lăsat în paragină, cu funcționalitate incertă. Înainte de 1990 acolo era un parculeț cu iarbă, arbori, băncuțe, leagăne de copii și o statuie. Noi în cartier o știam de Sabina.

 

 

Pe un site, un comentator îi întregește povestea:

 ”Era un mic părculeț după ce căzuse o bombă dată de un avion Stuka! (…) Și acum mai țin minte leagănul din bărcuțe metalice și roata din care cădeam mereu, era un parc sărac cu o statuie neîngrijită, dar era un parc...” (aici).

În cursul anului 1989, această rămășiță a fostului Uranus a intrat în ultima fază de predemolare, dacă ne putem exprima astfel. Este momentul în care verde ierbii lasă loc prafului amestecat cu moloz și gunoaie.

Nu cunoaștem momentul în care statuia a fost mutată în Calea 13 Septembrie nr. 116 (unele surse afirmă că în 1983!).

 

 

foto: Hedy Löffler sursa

 

La un moment dat garda Sexy Club, local de curioasă amintire a dubiosului Constantin Constantin:

Localul era recunoscut și pentru statuia «ruginită» din față, care purta diferite nume deloc onorabile; azi, demontată, nu se mai știe pe unde-a ajuns” (idem).

Rugina” de care amintește autorul își are povestea ei; cât despre acele ”diferite nume deloc onorabile” (sugestii: ”Femeia dezbrăcată”, ”La femeia ruginită”, ”Femeia de aramă” ș.a.), ca om care m-am jucat prin gropile în care ulterior s-au construit blocurile noi, eu nu le-am auzit. Acum că niște securiști s-or fi mutat cu glume proaste la purtător, o fi, nu zic nu, dar cei născuți și crescuți de când se știu pe zonă, n-aveau dume de-astea. Nici nu e clar de ce-ar trebui reținute!

Apoi, în timp, a dispărut și de-acolo. Am regăsit-o în curtea unei construcții auxiliare Parcului Cișmigiu, sub un nume schimbat, Diana, dar mai aproape de original (vezi mai jos):

 

 

 

Și dată cu aurolac,  pentru că…, dracu știe de ce! E ceva hidos și trebuie să fii realmente bolnav să faci mizeria asta care zgârie ochiul.

La sugestia prietenului nostru, arh. Dan Ionescu, am căutat poze de epocă cu piața formată la întâlnirea dintre Lipscani și Bulevardul Colței, numită Sf. Gheorghe. Acolo, în 1908 a fost amplasată Lupa Capitolina (de aici noua denumire – Piața Roma), pe locul unei alte statui. ”Statuia Comerţului sau statuia lui Ovidiu”, zice un site (aici).

Vechi cărți poștale ilustrate:

 

 

 

Noi credem altceva. Că este vorba de o statuie de tip Artemis, o interpretare de sec. IX după Artemis din Gabii, o statuie atribuită sculptorului Praxiteles. (Asta cu copie de duzină este o vrăjeală ieftină, ușor de demontat):

 

 

Și aceeași statuie, cândva după 1908, mutată din Piața Roma a ajuns la capătul Străzii Sabinelor, tronând pe un soclu de tip fântână arteziană. Strada asta are o simbolistică aparte, deoarece și celălalt capăt al ei, dinspre Rahova, începea tot cu o fântână:

 

sursa

 

Prietenul nostru Cezar Dărac a făcut o analiză preliminară fotogrammetrică și rezultatele sunt grăitoare:

 

 

Poate sechestrul pus de Administrația Parcului Cișmigiu va fi ridicat și ni se va da statuia înapoi, pe fosta locație din Uranus, unde îi este locul.