Anumite persoane și-au manifestat neîncrederea în faptul că ASFAN-R ar promova deliruri pornografice, acuzându-ne voalat că inventăm. Este o probă a veridicității și chiar mai mult: arătăm metode de ”studiu” și mobilurile din spatele lor.
Vorba lui Nae Ionescu, Întâi faptele.
În data de 1 septembrie 2020, cu revenire pe 3 septembrie, pagina de FB a ASFAN-România publică declarația ”pe proprie răspundere” a numitului Laurențiu B., din comuna Ațel, jud. Sibiu (s-a procedat corect cu anonimizarea martorului):
Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate – ASFAN
1 septembrie 2020
”Răpit și transportat prin aer până la OZN-ul din pădure partea I
Este un caz interesant aflat în arhiva ASFAN care din câte știm nu a fost publicat pană acum. „Mă numesc B. Laurențiu, domiciliat în corn. Aței, jud. Sibiu, declar pe propria răspundere următoarele:
Sâmbăta spre Duminică pe la ora 3.10, data 22.12.2001, mă uitam la TV la un serial. M-am sculat din pat să mă duc pe afară deși nu aveam nevoie. Am ieșit afară și m-am dus la gard crezând că poate o să urinez. Am stat câteva clipe învârtindu-mă că nu-mi venea, și dintr-o dată văd o luminiță la pădurea care se vedea de la gard, era o luminiță care pâlpâia.
M-am uitat timp de câteva secunde bune, și dintr-o dată am devenit foarte curios de nu mă mai puteam stăpâni, parcă mă atrăgea ceva, ceva căreia nu puteam să-i zic nu. Si, dintr-o dată am început să mă ridic în aer pur și simplu mi-am văzut rulota de la înălțime. M-am speriat foarte tare crezând că o să cad jos. Am țipat dar nu mai aveam glas, am gesticulat în aer, am vrut să mă prind de un stâlp dar nu am putut. In câteva clipe am ajuns în pădure, fără să-mi dau seama.
In pădure era o răcoare foarte caldă, din aer am căzut de la o distanță de un metru în zăpadă. In fața mea am văzut ceva ce nu am văzut în viața mea nici la televizor și nici în filme, era ceva înspăimântător și urât, puțea oribil. Era un animal ca iarba la culoare, mi-a arătat cu mâna care era foarte subțire spre o dublă farfurie în culori.
S-a desfăcut o ușă și s-au lăsat trei trepte și lumina era complet ca iarba de verde. Am vrut să mă întorc și să fug dar nu am putut, ceva mă împingea înăuntru. Am intrat dintr-o cămăruță verde într-una foarte mare și foarte albă, unde erau o grămadă de monștri care arătau la fel. Toți se uitau la mine cu niște ochi negri spre altă culoare. Unul m-a împins spre un scaun alb, în fată mea era o oglindă care s-a făcut neagră și a apărut o poză de-a mea plus numele meu, unde m-am născut, când m-am născut, unde am locuit, și mult mai multe date despre mine. Pe urmă a apărut pe ecranul oglindă secvențe cu mine și prietenul meu când ne băteam și făceam crize în curte. Dintr-o dată s-a închis ca un punct mic negru și s-a făcut înapoi oglindă, știu pentru că mă vedeam în ea.
Pe urmă s-a apropiat de mine unul și s-a uitat în urechile mele, în nas și la ochi, aveau mâinile reci și foarte plăcut la atingere. După ce s-au uitat la mine s-au îndreptat spre un aparat ca un televizor unde apărea o poză de-a mea cu unul de-al lor și o linie fosforescentă. A apăsat pe un buton și am auzit: Laurențiu nu-ți fie teamă de noi căci noi te-am salvat de la moarte de trei ori și ți-am dat putere să mergi mai departe. Noi te vom ajuta să-ți revii, și te vom ajuta să devii foarte inteligent. Vrem să devii unul de-ai noștri, vei cunoaște multi alți oameni care au preferat să trăiască în civilizația noastră.
Vei cunoaște multe lucruri, noi te-am ajutat pe tine, așa că nu-ți fie teamă că nu-ți facem rău, ci doar te ajutam.”
Asociția pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate – ASFAN
3 septembrie 2020
Răpit și transportat prin aer până la OZN-ul din pădure Partea II
Prima parte a întâmplării o găsiți în postarea anterioară. Să vedem ce s-a întâmplat mai departe cu Laurențiu, el povestește următoarele:
„Acum iți vom face niște teste, nu o să doară, pe urmă s-a stins televizorul unde apăream eu. Și, dintr-o dată, nu mi-a mai fost teamă de nimic.
Nu mi-a venit să cred, mi-se părea comic, eu un nebun de doi bani să stau în fată cu niște monștri foarte comici și urâți. Mă întrebam cine mă va crede. Cineva crede un nebun care are crize de isterie. S-au apropiat patru urâți, unul mi-a luat sânge, altul mi-a luat spermă, doamne ce rușine mi-a fost, dar nu am putut să mă opun din cauză că nu puteam să mă mișc, mi-au pus un aparat și m-am simțit foarte bine. Apoi mi-au pus un aparat pe cap cu tot felul de fire și culori. Când l-au pus a început să mă gâdile tot corpul până la talpă și nu puteam să mă scarpin. Mi-au luat aparatul de pe cap și s-a dus unul dintre ei la televizorul acela și ia dat drumul, vorbind iar cu mine spunându-mi: gata s-a terminat, acum te vei duce înapoi în rulota in care stai iar când vei ajunge acasă vei uita totul, spre binele tau. La care eu am spus cu glas tare căci îmi revenise glasul înapoi, că nu vreau să uit că-mi va plăcea să-mi aduc aminte, să gândesc limpede și să mă obișnuesc cu gândul că voi existați și nu mi-ați făcut rău. La care el mi-a spus: doar dacă nu vei spune nimănui, pentru că nimeni nu o să te creadă și te vor băga intr-un ospiciu, ai inteles?…La care eu am spus, da. A spus, ne vom revedea în curând, să nu-ți fie frică. I-a făcut semn cu mâna la unul și a apasat pe un buton, s-a deschis ușa aceea albă, am intrat intr-o încăpere mică verde, pe urmă am coborât cele trei trepte și când să pun piciorul pe pământ am zburat. In timpul când zburam am văzut din aer cum s-au stins luminile din sat. Am ajuns înapoi la gard chiar in locul unde mă aflam înainte, m-am uitat spre pădure și nu mai era nimic.
Am intrat în rulotă și ceasul era aproape șapte dimineața, m-am pus în pat și m-am gândit dacă nu cumva am visat și mi-am reamintit cum era camera. Era foarte frumoasă plină de aparate și ecrane, era de un alb foarte alb, era așa de frumos înăuntru, păcat că ei erau așa de urați și verzi.
M-am gândit să scriu undeva ca să nu uit și așa am scris asta.”
B. Laurențiu.
Metodic.
”Un caz interesant aflat în arhiva ASFAN” lasă să se înțeleagă că este raportat sau investigat de către organizație. Nici vorbă. În realitate, declarația se regăsește în Arhiva documentară Călin N. Turcu, aportată nici nu mai contează cum. Tipul acesta de omisiune necinstită este specific scribălăului la care ajungem mai jos.
Apoi ghilimelele. După ”declar pe propria răspundere următoarele”, te aștepti să citești ce a scris omul. Aș! În buna tradiție a milițienilor, scribălăul recompune frazarea și o modifică. Nu pentru fluidizare, ci pentru credibilizare. Adică o falsifică grosolan! De ce mai pune ghilimele, el știe.
Uită și afișarea declarației în facsimil, la fel de convenabil. Hai să vedem împreună de ce-a uitat-o:
Aici nu este vorba doar de compunerea unui analfabet cu deliruri erotomane. Tipul afirmă în clar de două ori că este ”nebun”, iar o dată începe un cuvânt cu be- și-l șterge (De-asta cine a scanat materialele le-a lucrat la o rezoluție mare. Ca să fie vizibile aspecte de acest fel.). Bezmetic? Nop. Belit? Nop. Bețiv? Yep. Un om cu probleme psihice care suge din sticlă. Cel mai credibil martor.
Călin N. Turcu a primit poștal această declarație dar a ignorat-o. Oare de ce? Reluarea ei tardivă necesită explicații.
Răposatul Turcu provoacă unora complexe și după ce i s-au făcut oasele făină-n pământ. Pentru că s-a luat în serios: cum a știut, cum a putut, a făcut. Și când cineva are rezultate, vine invidia celor care nu știu și nu pot.
După ce a preluat arhiva păcălind-o pe văduva ufologului de la Vălenii de Munte, ASFAN a pus-o la păstrare, sperând la praf și uitare. Când am preluat-o eșalonat la digitalizare, am constatat că era neatinsă (studioșii de la ASFAN n-au avut nici măcar firească curiozitate să vadă ce era între coperțile dosarelor). Însă odată cu transpunerea pe disc, apărea, teoretic, o problemă. Dacă vreunul dintre membri cerea s-o consulte, realiza enormitatea: un singur om făcuse mai mult decât toți asfanioții luați la un loc, în toată existența lor pe persoană juridică. Și momentele astea de catharsis trebuie evitate cu orice preț!
Așa se face că șiretul Domn Dan l-a însărcinat pe Bunea Ioan cu ”valorificarea”. Bunea Ioan, scribălăul amintit mai sus. Om harnic, la locul lui, dar nu tocmai un literat, eufemistic vorbind.
Și Bunea a început să ciupească cazuri din Arhiva Turcu, să le repovestească cum a știut el mai bine și să treacă totul în contul Asociației fără activitate. Dar cu somități academice. Pentru precizie, o singură somitate academică. El Dan, Omul!
N.B. După cum se poate observa, n-am insistat pe picanteriile din misivă. Le puteți citi singuri sau, mai bine, căutați literatură pornografică de calitate.