Tăblițele ”de la Sinaia”

Cronologic, acesta este cel mai vechi articol identificat de noi care indică o indicație geografică de origine (corect sau nu, se punctează zona adiacentă orașului transilvan Deva) tăblițelor cunoscute azi sub titulatura ”de la Sinaia”. A fost publicat de Iacob Livescu la începutul anului 1892, în ”Literatorul” lui Macedonski. Se face trimitere la aceleași trei tăblițe menționate anterior:

 

Tablele de la Deva
– cercetări arheologice –

 

Întêmplarea mi-a procurat ocasiunea se ved de aprópe trei table descoperite acum câțĭ-va ani în sapaturile ce sau făcut la Deva. Aceste documente metalice sunt o pagină fórte interesanta cu privire la cetățile, la drumurile și chiar la alfabetul Geto-Dac. Cred că descrierea lor nu va fi fără folos pentru ceĭ carĭ se ocupă cu stabilirea origineĭ, caracterelor și limbeĭ Dacilor:

Anteia tablă, conține numirile cetăților Geto-Dace și a șefilor ce le comanda in timpul luĭ Boerebiste. Acésta tablă, pare a fi fost turnată în metal în onórea unireĭ armatelor Geto-Dace. Pe colțurile inferióre, la drépta, se afla efigia Ceneu, la stânga, Maere-Virco. La miḑἵloc și marginĭ, sûnt monograme, mărcĭ ale cetăților și nume de ḑeĭ. Laturile, pe o parte și alta, coprind numele cetațiior: – Sarmigetuso sub comanda regelui Boerebiste; Genuclo, avénd de hiliarc pe Dapigio; Elia pe Orole; Moleo-Davo pe Zuraso; Dino-Geto pe Guero; Zuro-Davo pe Zapio; Novidun pe Cermio; Sigidonoe pe Geiso; Zido-Davo pe Maniso; Saih-Davo-Panonio pe Veriso; Polto-Davo-Sarmatio, pe Dogue; Sartapileo pe Carjodo; Ermidavo pe Parioso; Napocoe pe Mongueo; Cormio-Davo pe Guroe; Sardavo-Segesto pe Paluelo; Sarcerio și Rotopeneost, sûnt doue numirĭ scrise pe colțurile superióre fără ca hiliarci lor se fie arĕtațĭ.

 

 

A doua tablă, coprinde situația topică a Capitaleĭ Sarmigetuso cu forturile și drumurile dintre ele formând un exagon. Sarmigetuso este ast-fel înconjurată de Zido-Davo, cetate situată în o pădure strabatuta de un drum ce duce la fortul Surlo și de un alt drum în sus al căruĭ capĕt se opreșce la Moleo-Davo; de la acéstă cetate pornesce în linie dréptă căĭ ce se prelungesc către Sardavo și Napocoe. De la Sardavo, se îndreptéză în jos o altă cale ce, aprópe la jumĕtatea ei, este încrucișată de calea ce duce din Sarmigetuso la Sargato. In prelungirea eĭ, acéstă cale se opreșce la Peridavo. De la pólele munților și padureĭ în care se afla situată capitala, se forméza un noŭ drum ce trece pe lângĕ templul Diuzo la cetatea Toticeu, și de acolo, drept la precitatul fort Surlo. Din cetatea capitala nu plecaŭ de cât douĕ drumurĭ ce formaŭ un unghiŭ drept ale căruĭ lature se îndreptau, unul spre Sardavo, și altul, spre Sargato.

 

 

A treia tablă, expune situația cetățeĭ Gete Elia și a forturilor și căilor eĭ. Elia, este scăldata de o apă mare, pe al careĭ țerm, alérga o cale ce duce la cetatea Carseŭ, și în partea opusa, la cetatea Dino-Geto. Tot din Elia, pornesc alte doue căĭ ce formeaza un unghiu isoscel. Unul din laturele luĭ trece pe lânge templul Sargeto D. ducênd la Sarmigetuso. De acolo, în linie drépta, stă drumul ce pune in comunicare capitala cu Zido-Davo și ce se prelungesce pênĕ la Socidavo. Cea-l-alta lature a unghiuluĭ se urcă și străbate doue forturĭ asvêrlind din fie-care fort câte un nou braț. Primul, duce la Genuclo, iar al douilea, la Pos-Geto. Aceste ambe ramificărĭ sunt paralele cu drumul catre Socidavo. Templul Sargeto-D. este legat cu cetatea Zido-Davo prin un drum ce alérgă pe munțĭ.

Vom adauga ca tablele sûnt ilustrate cu reliefurĭ ce înfațișéză pădurile și munți printre carĭ sûnt așeḑate cetățĭ, forturĭ și templurĭ. Dênsele, ca styl, se apropie mult de castelurile medievale. In fine, prin unele forturĭ, se vĕd și nișce forme ce au o mare asemenare cu clopotele din ḑilele nóstre1.

 

Notă: 1Iacob Livescu – ”Tablele de la Deva” în ”Literatorul”, nr. 2/1892, pg. 8-9.