Teza noastră referitore la ”istoriografia” protocronistă originală și la continuarea ei într-o formă hibridă după 1990 nu contestă caracterul ei marginal, ci presupusa lipsă de anvergură a celor care-o animau. Cu toată schimbarea de regim, întâlnim cadre active din instituțiile de forță implicate în fenomen și se poate discuta mult și bine pe această temă.
În 1990, Ică (Vasile) Giurgiu prezintă în ”România pitorească” impresii de la o ședință a Comisiei pentru Investigarea pluridisciplinari a Istoriei şi arheologiei din cadrul Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţa din România. Alături de penisonari, arhitecți, ingineri, lingviști și alți oameni de bine, îi întâlnim în sală pe gen. Marian Rotaru, mulți ani şeful Direcţiei Topografice Militare, activ și în funcție la acea dată. Și pe arheologul Mihai Zahariade (ferparul îl găsiți aici; titulatura de ”arheolog militar” est cel puțin stranie).
Ică Giurgiu – ”Mai există oameni fericiți”, în ”România pitorească”, nr. 11/01.11.1991, pg. 10
La AOȘR, înainte de restructurare, existau inclusiv ”oameni de știință”, nu puțini, fără studii superioare. Câteva dintre comisiile acestui simulacru academic au fost, în anii ’90, principalul incubator al pseudo-științei reacționare din România.
Ică Giurgiu are un farmec narativ aparte. Aruncă în text un ”Fericiți cei săraci cu duhul”, dar și un ”timpul curge – se pare – în cerc”. Semn că a surprins corect atmosfera de la fața locului.
Regretăm că n-a insistat pe opiniile ing. Stănescu:
”Exprimându-se poate prea concis, inginerul Florin Stănescu, din Sibiu, a susţinut că dacii erau un popor prea avansat pentru a mai utiliza un calendar din piatră şi ne sugerează de a gândi altfel semnificaţia respectivelor descoperiri arheologice – afirmaţiile domniei sale stârnind, cum era de aşteptat, reacţii pro şi contra”.
Ne place să credem că acele ”reacții pro și contra” au fost în realitate majoritar convergente. Negreșit sibianul le stricase petrecerea și erau hotărâți să i-o bage. Se pare că nu s-au înțeles unde…
Revenind la generalul Rotaru (†), militar cu o carieră impecabilă, tindem să-i apropiem preferințele ”istorice” de o altă moară a falsului istoric: școlile militare. Situația nu se schimbase nici după 1990:
”La 10 februarie 1998 politologul Dan Pavel, editor adjunct al prestigioasei reviste «Sfera Politică», a trimis o scrisoare deschisă conducerii SRI și consilierului pentru probleme de securitate națională al președintelui României. Scrisoarea documentează mentalitatea securistă precum și atitudinea antioccidentală și antiamericană care există în Institutul Național de Informații, INI, singura instituție de învățământ superior ce pregătește specialiști pentru serviciile secrete ale țării. «Nu cred că studenții de la informații sunt pregatiți să înțeleagă… teoria și practica democrației în condițiile resentimentului față de valorile și țările democratice occidentale»”(aici)
În armată și servicii colcăie ceva mai mult decât Dacia. Un comentariu recent al analistului Hari Bucur Marcu puteți citi aici. Din păcate nu amintește deloc de formatarea/ condiționarea din învățământul militar.