Vf. Ocolit, hinduism la mare înălțime (IV)

Bucura Dumbravă, vârful. Ocolit. În anul 1910, cele două vârfuri secundare ale Muntelui Omu nu aveau o denumire proprie. Haret menționează numai altitudini:

”Omul – Vama Strunga. – Drum bun de cal și de picior, lucrat de grăniceri și numit Drumul Grănicerilor. El urmează frontiera Țărei. Dist. Este cam 10 km. Poteca, lată 1½ metru, pornește de la Omul ocolindu-i două mari vârfuri (2509 și 2479 m.), și intră pe uriașul m-te Doamnele, …”¹.

Hărțile militare – ”Zweite oder Franziszeische Landesaufnahme” și  ”Dritte Landesaufnahme” – indică vechea frontieră pe linia crestei și Drumul Grănicerilor la sud, ”ocolind” cele două înălțimi secundare de la Sud de Vf. Omu. Pur și simplu, clar ca bună-ziua!

Știm de la Ioan Turcu, martor ocular, când avuseseră loc ultimele modificări de frontieră:

”… în vara anului 1888, ca protonotar al comitatului Făgăraș (director de prefectură), fiind numit membru permanent în secțiunea IV a Comisiunii internaționale pentru marcarea frontierei dintre Ungaria și România pe teritoriul comitatului Făgăraș, în acel an începând din 15 iunie până la 30 august, în decurs de 76 zile una după alta, am luat parte activă la marcarea frontierei, apoi în anul 1890 la autentificarea acelei marcări și în 1891 și 1892 la statorire (stabilirea – n.ed.) a drumurilor pentru paza frontierei. Am luat parte la aceste lucrări pe munți în linia de despărțirea apelor în tot locul, de la Om de pe Bucegi peste Vârful Sîntiliei și vama de la cruce (Giuvala) din pasul Branului Superior, peste Piatra Craiului…”².

Avem motivul (practic) al toponimului și plaja temporară a apariției.

Cert este că în 1930, același Mihai Haret menționează ”Colțul Ocolit”:

”Versantul Văii Cerbului între Omul şi Colțul Ocolit (s.n.), pe unde trece vara cărarea cailor, este imposibil iarna din cauza cornișelor de zăpadă (până la 15 m. în ieșitură) care de multe ori se deslipesc prăvălindu-se în fundul Văii Cerbului sub formă de uriașe avalanșe”³.

În 1934, presa folosea deja ”Vf. Bucura Dumbravă”. Și în ”Harta turistica a masivelor Bucegi – Gârbova”⁴, tipărită de T.C.R. la Institutul Cartografic Unirea Brașov găsim denumirea nouă, apărută undeva în intervalul 1930-1934. Prefixul de vârf se trage de la redenumirea Bucura Dumbravă. Ar fi fost pur și simplu bizar să se vorbească de Colțul Bucura Dumbravă. Situația s-a resfrânt, retroactiv, și asupra vechii denumiri, Colțul Ocolit devenind Vârful Ocolit.

Vf. Bucura Dumbravă a fost menționat destul de des cu varianta prescurtată Bucura, câteodată în paralel cu vechea denumire de Colțul/Vârful Ocolit. Un exemplu ilustrat îl găsim la Em. Cristea, N. Dimitriu⁵ (1962), dar și pe hărți turistice.

În 1970, denumirile circulau de-a valma, în paralel, însoțite sporadic de explicații greșite din punct de vedere istoric:

”În imediata apropiere (a vârfului și cabanei Omu – n.n.), spre sud, se găsește vârful Bucura sau Piscul Bucura Dumbravă, denumit și vârful Ocolit, datorită potecilor turistice care trec pe aici”⁶.

Cât despre Vf. Găvanele, nu am identificat momentul ”botezului”, ulterior preschimbării Vf. Ocolit – Bucura Dumbravă:

”La 400 pași spre sud, Bucura – botezat recent în amintirea Bucurei Dumnravă – 2509 m – constitue al doilea vîrf. La încă 300 pași tot spre sud  este piatra – fără nume – (s. n.) dela care iarna se face urcușul la creastă când panta văii Cerbului acoperită cu zăpadă face inaccesibilă poteca de vară. Tot dela această piatră o a doua potecă duce la cabană pe versantul vestic al Bucurii”⁷.

În ”Harta turistica a masivelor Bucegi – Gârbova” (1934), ”piatra” devine ”Stânca Găvanele”:

În 1962 încă persista o confuzie între Vf. Găvanele și Vf. Bucura Dumbravă:

”Vf. Bucura (Colțul Ocolit), primul vârf la s de Vf. Omul este confundat cu Vf. Gîvanele, situat la cca. 600 m S de Vf. Omul”⁸.

Cristiana Pănculescu fososește forma incorectă Vf. Găvanu (la singular), conformă cu teoriile sale. Noi n-am reușit s-o identificăm în surse scrise sau cartografice independente. În cartea sa (Fig. 1/pg. 143), Pănculescu nu se sfiește chiar să suprascrie harta Bucegilor (Ion Zavoianu, Emilian Cristea, Nae Popescu, Editura Sport-Turism, București) cu propria denumire:

Note: ¹Mihai Haret – ”Peștera Ialomiței și Casa Peștera”, Tip. Vasile Teodorescu, Bușteni, 1924, pg. 207; ²Ioan Turcu – ”Excursiuni pe munții Țării Bârsei și ai Făgărașului”, ed. II, Ed. Suvenir, Brașov, 2012, pg. 9; ³Mihai Haret – ”Bucegii iarna”, în ”Boabe de Grâu”, nr. 1/martie 1930, pg. 15; ⁴”Harta turistică a masivelor Bucegi – Gârbova, Regiunea Sinaia Predeal”. Editată de Touring-Clubul României – Secția alpină Brașov. Tipărită la Institutul Cartografic Unirea Brașov, 1.03.1934; ⁵Em, Cristea, N. Dimitriu – ”Bucegii. Turism. Alpinism”, Editura Uniunii de Cultură fizică și Sport, București, 1962, pg. 105; ⁶Mircea Handoca – Note la Bucura Dumbravă – ”Cartea munţilor” (Stadion, 1970), pg. 81; ⁷I. Protopopescu – ”În Bucegi. Omu”, în ”Anuarul TCR”, an 1936, pg. XII-XIII; ⁸Em, Cristea, N. Dimitriu – Op. cit., pg. 83.