Sir Arthur C. Clarke (1917-2008), om de ştiinţă şi scriitor de science-fiction celebru, a formulat, în timp, un set de 3 ”legi” ale predicţiei. Ultima și cea care interesează studiul de față a fost formulată public în anul 1973:
”Orice tehnologie suficient de avansată, nu se poate distinge de magie”.
Cu aceast prilej, Clarke a declarat, plin de umor, că odată ce a rotunjit numărul de legi la trei, formulând un triptic, se va opri aici: ”Cum trei legi au fost suficiente pentru Newton, m-am decis cu modestie, să mă opresc aici”.
Considerată de mulţi ca cea mai importantă dintre contribuţiile ideatice ale lui Clarke la ficţiunea speculativă, a treia lege a primit cea mai mare atenţie. Atât din partea publicului, a ”greilor” S.F.-ului, cât şi din partea unor autori ”inspiraţi” care s-au grăbit s-o aplaude şi să o transplanteze în propriile construcţii teoretice, cele mai multe de factură dubioasă, marca New Age.
Un singur exemplu concludent: ”Legea lui Stokastikos: Orice formă suficient de avansat de magie va parea imposibil de distins de știință” (Peter Carroll, ”PsyberMagick”, p. 14). Ar putea la fel de bine să fie numită și Legea lui Peter Carroll de vreme ce Stokastikos este chiar numele său magic. Carroll – promotorul unui sistem magic desuet în teorie şi perdant în practică, dar împodobit cu denumirea pompoasă ”Chaos Magick”- nu uită să precizeze într-o notă de subsol că ”Arthur C. Clark a introdus aceast enunţ, în forma sa inversată”.
Ideea expusă în cea de-a treia lege nu era nici pe departe nouă. Ea a ”plutit în aer” de-a lungul timpului şi s-au găsit formulări mai vechi, care deşi mai puţin concise, spuneau cam acelaşi lucru:
-
-
- Leigh Douglass Brackett (1915-1978), scriitor american de SF – ”Vrăjitorie pentru ignorant, … Simplă știință pentru cel învățat”. (”The Sorcerer of Rhiannon”, proză scurtă publicată în numărul din februarie 1942 al periodicului ”Astounding”, p. 39);
- Charles Fort (1874-1932): ”… O performanţă care poate fi considerată într-o zi uşor de înţeles, doar că, în aceste vremuri primitive, atât de mult transcende ceea ce este declarat a fi cunoscut, încât este ceea ce eu înţeleg prin magie” (”Wild Talents”).
-
Dată fiind larga popularitate şi popularizare de care s-a bucurat A treia lege a lui Clarke, este de înţeles că a determinat un număr de corolare şi reinterpretări, unele la fel de interesante ca şi originalul, altele de factura lui Peter Carroll, menţionat anterior.
-
-
- ”Orice magie suficient de riguros definită este imposibil de distins de tehnologie” – ”Legea lui Larry Niven” (corolar);
- ”Orice sistem suficient de avansat de magie ar fi imposibil de distins de o tehnologie”. Această formulare este cunoscută sub denumirea de ”A doua lege a lui Raymond (Eric S.)”. Formulări asemanatoare oferă şi alţi autori, de aceea, nu este foarte clar cine şi când a făcut primul această afirmaţie, în linii mari asemănătoare corolarului lui L. Niven;
- ”Orice tehnologie suficient de avansată [de comunicare] este imposibil de distins de zgomot [zgomotul de fond – n.n]” – ”Corolarul lui Richard Factor”;
- ”Orice gunoi suficient de avansat este imposibil de distins de magie” – ”Corolarul lui Sterling”;
- ”Orice tehnologie, nu contează cât de primitivă, este magie pentru cei care nu o înțeleg” – Florence Ambrose – personaj de benzi desenate.
-