T.R.E.I.

Comuna Beciu, jud. TR

 

Comuna e foarte veche. Legenda spune că numele şi l-a luat de la un beci zidit sub pământ (…) care servea oamenilor de loc de retragere în timpul primejdiilor şi mai ales pentru păstrarea trofeelor şi prăzilor luate de la inamici în timpul războaielor. Alţii spun că această peşteră ar fi zidită, sub casele lui, de un vechi proprietar, numit Bârsescu, pentru păstrarea vinurilor sau pentru scopul d-a se adăposti în timpul răzmeriţelor, unde se închidea ca într-o cetate. Bârsescu, murind fără moştenitori, închină proprietatea sa sfintei mitropolii. Bătrânii mai povestesc că părinţii lor, de multe ori, în vremuri de restrişte şi-au găsit mântuirea, ascunzându-se în acest beci. Mai la urmă multă vreme a stat sub stăpânirea turcilor. În anul 1890, cu ocazia săpăturilor la şoseaua comunală, s-au găsit rămăşiţe din zidaria acelui beci” (MDGR, vol. I/1898).

Legenda şi corespondenţele ei reale sunt imporatante din mai multe puncte de vedere: importanţa toponimelor într-o analiză pluridisciplinară, dar şi asocierea subterană – (transformată în) cramă – (şi folosită ca) loc de refugiu.