Tăblițele ”de la Sinaia”

În studiul ”Inelul de la Ezerovo sec. V î.e.n.1, autoarea face trimiteri la un număr de cel puțin 169 ”tăblițe” – ”(a se vedea Tăblița nr. …)”. Formulările de o mare ambiguitate ale Corneliei Velcescu au fost interpretate ulterior de Luca Manta, eronat, ca trimiteri explicite la Tăblițele ”de la Sinaia”. Realitatea este însă alta.

În martie 1978, Corneliei Velcescu îi apărea la ISISP lucrarea ”Descifrarea sanctuarelor din Munții Orăștiei2. Pe coperta dosarului găsim titlul: ”Textul «tăblițelor» (s.n.) Corneliei Velcescu privind străvechea civilizație a României (Noi ipoteze)”, dar și o interesantă mențiune: ”Notă: Un album a fost trimis tovarășului Nicolae Ceaușescu, 3 exemplare au fost trimise prin Direcția ISISP la conducerea superioară de partid”.

În lucrare sunt ”descifrate” un număr de 181 ”tăblițe”, numite astfel pur impresionist și coincidențial, fără nici cea mai mică legătură cu lotul celor ”de la Sinaia”. Manta a prins din zbor o metaforă pe care a interpretat-o fără să cunoască documentul de referință.

Trebuie amintit faptul că deși Luca Manta cunoștea problema plumburilor din august 19893, nu a întreprins nimic în a le studia și/sau populariza. Doar după ce a fost contactat de Dumitru Manolache a făcut primii pași în acest sens.

Odată cu Aurora Pețan a început o extindere impresionistă care continuă și în ziua de astăzi. Într-un articol din ”Dacia magazin” (abstractul unei luări de cuvânt?), aceasta supralicitează:

Au existat peste 500 de astfel de inscripții însumând, probabil, peste 3 tone de plumb, care au dispărut între timp. Astăzi mai există circa 40 (la același Institut de Arheologie) și încă aproximativ 40 de fotografii inedite făcute în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial de către un inginer, deci în total cam 80 de documente4.

Formularea este preluată și de Viorel Patrichi – ”aproximativ 500 de plăci5, în introducerea la interviul realizat cu Romalo pentru revista ”Rost”. Întâmplător sau nu, Patrichi presta și pentru revista lui Săvescu.

Inițial în presă6, apoi și în volum7, Manolache citează fără stres din persoane dubioase, care produc afirmații lipsite de orice element de susținere: V. Usturoi – 240, Copaci – 740 tăblițe.

În 2009, un anume Aurel Ionescu publică în ”România Mare” o scrisoare-deschisă – ”Unde e aurul Daciei?”: reapare clasicul ”peste 500 de plăci8. Același personaj revine în 2011 cu o broșură sordidă și cu date mai exacte. Fix ”514 (cinci sute paisprezece) plăci din aur9, bătute pe muchie, dar bătute și-n cap.

În același an, Ghiță Funar va prelua și întări totalul ”514” într-un articol10 din ”Tricolorul”, în care sursa Aurel Ionescu este menționată cu subiect și predicat. Așa s-a ajuns la acest număr dat de sigur de atâtea și atâtea surse nesigure.

 

***

De vreme ce am identificat această creștere necontrolată, ea trebuie să aibă și un motiv, nu? Motive, că sunt mai multe:

      • unii vorbesc ca să se alinte, băgându-se gratuit în problemă;
      • alții încearcă să justifice dificultatea fabricării prin număr, dorind astfel să combată ideea falsurilor. Este o dezvoltare greșită și vom prezenta cazuri similare care o invalidează.

Ăștia sunt pripașii, în mare parte inofensivi. Însă mai există unii care prin variația numerică încearcă să inducă ideea depozitelor alternative, deloc întâmplător plasate în zona de răsărit. Suntem în asentimentul lui Dumitru Manolache – de ăștia trebuie să ne ocupăm mai serios.

 

Note: 1Inelul de la Ezerovo sec. V î.e.n.”, SANIC, ISISP I, 99; martie 1978; 2SANIC, ISISP I, 98/2; 3Fișarea Manta”, document olograf datat august 1989; 4Aurora Pețan – ”Plăcuțele de plumb de la Sinaia – o sursă excepțională de cunoaștere a istoriei și civilizației dacilor”, în ”Dacia magazin”, nr. 13/2004, pg. 3; 5Viorel Patrachi – ”O ipoteză tulburătoare: istoria dacilor pe plăcuțe de aur”, în ”Rost”, nr. 29/iulie 2005, pg. 58; 6D. Manolache – ”Cercetători, mafioți și servicii secrete, pe urmele Tăblițelor dacice de la Sinaia” (ep. V), în ”Gardianul”,  4.VI.2005; 7Dumitru Manolache – ”Tezaurul Dacic de la Sinaia. Legendă sau adevăr ocultat?”, Ed. Dacica, București, 2006, pg. 131; 8Aurel Ionescu – ”Unde e aurul Daciei?”, în ”România Mare” nr. 998/11.09.2009, pg. 20; 9Aurel Ionescu – ”Durpaneus sau Cum nu au fost topite plăcile de aur cu consemnări din vremea geto-dacilor găsite în Tezaurul de la Sinaia”, Ed. Dacoromână TDC, București, 2011, pg. 5; 10Gheorghe Funar – ”Colindele și Traian”, în ”Tricolorul” nr. 2350/22.12.2011, vezi.