”Quand je serai mort, les vautours me déchireront”
Constantin Brâncuşi
”dumă, dume s. f. (adol.) 1. citat sau poantă preluată de
altcineva și prezentată drept originală. 2. glumă proastă”1.
Făptași. Complici. Favorizatori. Tăinuitori. În această secțiune, urmărim cum avertizori de integritate lipsiți de apartenență au rescris Codul de Procedură Penală, acuzând oameni morți de-un secol de fapte pe care nu le-au comis și aducându-i gratuit în fața judecății publicului (societății) și istoriei.
Pentru a fi vandabilă, povestea Trăblițelor ”de la Sinaia” avea nevoie de contextualizare, de ”ancore” care în realitate lipsesc, astfel încât apelul la ”ocultări” și Teoria Conspirației era inevitabil.
Poate cea mai evidentă construcție de tip ”ancoră” o găsim la Eugen Nicolaescu2: începe cu ”s-a zvonit”, continuă pe bază de ”informații necertificate” și finalizează prin recursul la ”câteva indicii” oferite de Manolache, care între noi fie vorba, mai bine nici nu le amintea. Nicolaescu joacă cartea ”descifrării”, dar avea nevoie să-și plaseze construcția într-un cadru de referință. Așa că alege să repete, descalificant, niște scorneli. Oricâte galoane (reale sau închipuite) ar avea dl. Eugen Nicolaescu, niciodată un profesionist nu se pretează la așa ceva. Putea oricând să spună că avem de-a face cu un set de obiecte ivit din negura unui mister istoric încă nedezlegat. Și trecea onorabil mai departe, la ”descifrări”.
În continuare, vom grupa o serie de dume aparținând autorilor din literatură ”tăblițologiei”. Nu avem nici pe departe pretenția de a marca toate funarismele pertractate de unii și de alți. Ba chiar le-am redus voluntar numărul, concentrând atenția pe figurile importante; nu de alta, dar proximitatea ridicolului e nocivă și contagioasă.
Note: 1George Volceanov – ”Dicționar de argou al limbii române”, Editura Niculescu, 2007; 2Eugen Nicolaescu – ”Vorbele din Plumb. Tăblițele de la Sinaia – Lectură intermediară”, Ed. Semne, București, 2015.
