Tăblițele ”de la Sinaia”

”Mărturia” inginerului Vasile Ionescu nu rezistă în fața a două concepte elementare de drept:

      • propriis sensibus – ”Cunoaștere personală de către martor a împrejurărilor din trecut pe care le relatează; nu interesează cele aflate din zvonuri, din auzite («par commune renommeé» ci numai ce «a văzut și auzit» prropriis sensibus)1. Ea nu-i conferă lui V. Ionescu statutul de martor. Și chiar de-ar fi fost, singularitatea îi anulează depoziția:
      • testis unus, testis nullus – un singur martor echivalează cu niciun martor.

Așadar, ni se propune să credem (fără nicio dovadă) ceea ce ar fi auzit unii și alții de la un unic cineva, care la rândul lui ar fi auzit de la unii și alții. Credibilitatea acestui veritabil telefon fără fir este susținută de numeroase persoane cu aparență (= adesea neconformă cu realitatea)  de seriozitate…

 

Notă: 1Conf. univ. dr. Sevastian Cercel – ”Discuții privind proba testimonială în dreptul civil roman”, pg. 21.