J. B.

Nu știm câți dintre dumneavoastră își amintesc de autorul Renato Zamfir și cartea sa ”Terra Incognita”, apărută la Ed. Odeon în 1993. Ăla nu, ăla nu, tu, tu da? Bravo, ai câștigat concursul de memorie elefantină!

Până să-i fie tipărit volumul, domnul Renato și-a  făcut încălzirea semnând misive indignate.

 

 

Una îl privește, aparent, pe Silviu N. Dragomir, fiind adresată redacției ”Dreptatea”, ziarul țărăniștilor:

 

 

Textul pare mai degrabă un rant anticreștin și Dragomir doar pretextul care-l introduce. Un subterfugiu jalnic, ca și invocarea spiritului scientist:

vă trimit materialul de mai jos cu rugămintea de a-l examina și în virtutea dreptului la replică, nu numia când este vorba de chestiuni personale, dar și atunci când este vorba despre mistificarea adevărului științific”.

Cât de departe era Renato Zamfir de ce pretindea a fi ne lămurim din lectura ”Terrei Incognita”, croită pe calapod paleoastronautic, o pseudoștiință materialist-ateistă. Unde are parțial dreptate Herr Renato, este confuzia persistentă a unora între ”civilizația megalitică” (cu spațiu, cronologie și vestigii precis delimitate) și megaliți, un termen vag și tocmai de aceea forțat în direcții multiple.

Facsimilele au fost digitalizate în cadrul C.I.D. și provin din Arhiva documentară Silviu N. Dragomir, care le-a păstrat ca un exemplu de delațiune tardivă a unor elemente din diaspora infiltrată. Noi credităm o formă în care frankfurterul încerca să-și facă cunoscute numele și ideile crețe. Nimic mai mult.

Răspunsul lui Dragomir (rămas doar la stadiul de ciornă?):