J. B.

Folosim acronimul A.I. ca formă prescurtată pentru sintagma ”Arheologia ideilor”, pe care o vom aplica în cazul particular al așa-zișilor ”curenți telurici”, menționați satiric de UmbertoEco în ”Pendulul lui Pendul Foucault” și luați grav în serios de o aprigă pensionară, Domnișoara Cristiana din Rahova. Prezentând istoria acestui concept, arătăm că nu avem de-a face cu un filon tradițional, transmis sau redescoperit mai mult sau mai puțin întâmplător, ci cu un construct intelectual multistratificat, artificial și foarte probabil eronat.

***

Templul megalitic de la Avebury (Marea Britanie) este descoperit de John Aubrey în iarna anului 1648. Pur și simplu, nici contemporanii și nici înaintașii nu-l remarcaseră, fiind cumva ascuns la vedere, în toată splendoarea. O paralelă s-ar putea face cu celebrul Sfinx din Bucegi, al cărui profil semnificativ a fost observat de-abia la începutul anilor ʼ30, deși mulți bucegiști îi dăduseră neștiutori târcoale.

În 1743, William Stukeley, un mason pasionat de antichitățile britanice, îi dedică o carte remarcabilă: ”Abury, a temple of the British Druids, with some others, described”.

Din punct de vedere geomantic, reținem următoarele:

      • Conceptul de ”templu natural”, o noțiune pe care un prieten al nostru o consideră un fel de revelație proprie. A întârziat niște sute de ani:

Într-adevăr, au făcut temple uriașe de coloane imense în colonade, ca o mică pădure; sau vaste concavități de cupole pentru a reprezenta cerurile; ei au făcut coloși gigantici pentru a-și reprezenta zeii; dar druizilor noștri britanici le-a fost rezervată onoarea unei idei extinse și execuția ei. Ei au făcut câmpiile și dealurile, văile, izvoarele și râurile să contribuie la formarea un templu cu o lungime de trei mile. Ei au marcat o țară întreagă cu amprenta acestui caracter sacru, și asta de cea mai permanentă natură. Templul de aur al lui Solomon a dispărut, mândra structură babiloniană a lui Belus, templul Dianei de la Efes, cel al lui Vulcan din Egipt, cel al lui Jupiter Capitolin, au pierit și au fost șterse, în timp ce Abury, îndrăznesc să spun, mai vechi decât oricare dintre ele, cu foarte puține ani în urmă, la începutul acestui secol, exista în întregime; și chiar și acum, au rămas suficiente urme, prin care putem învăța noțiunea perfectă a întregului”;

      • Tratează edificiul și împrejurimile la nivel simbolic, evidențiind cercul și șarpele, cu variațiile lor înaripate (zburătoare).

Prezentarea lui Stukeley a fascinat publicul și a deschis calea unor noi cercetări. Găsim în lucrare elemente care, deși doar în stare de germene, vor deschide noi orizonturi interpretative în a doua jumătate a secolului XX. Astfel, șarpele trecut prin cerc va inspira,  în lectură alchimică, punctul de intersecție și influență reciprocă a forțelor cosmice și telurice, dar și relația dintre farfuriile zburătoare (ați citit bine!) și rețeaua de curenți subterani. Mai mult chiar, fraza ”Aici vedem respectul sacru acordat șerpilor din China până în Marea Britanie” va constitui fundația pe care s-au legat rețelele Ley de Feng Shui și acupunctură în melanjul intercultural New Age.

Anul de la Domnul 1743. Domnișoara Cristina Pănculescu (n. 1946) care afirmă că a ”descoperit” și mai ales ”demonstat” teze similare, avea să se nască peste niște secole. Nu mai spunem nimic de mama stimabilei. În orice caz, și ea…

 

Cartea o puteți citi integral mai jos:

 

 

  • (A.I.) Curenții telurici – W.Y. Evans Wentz
    by
    Folosim acronimul A.I. ca formă prescurtată pentru sintagma ”Arheologia ideilor”, pe care o vom aplica...
  • (A.I.) Curenții telurici – William Stukeley
    by
    Folosim acronimul A.I. ca formă prescurtată pentru sintagma ”Arheologia ideilor”, pe care o vom aplica...