Pe la mijlocul anilor ʼ90 activam în cadrul unei structuri dacologice semi-clandestine, care grupa foști membri ai Cercului ”Deceneu”, alături de persoane care descoperiseră subit gustul cercetării istoriei antice și alți ofițeri. Erau adunări pestrițe, unde se exprimau opinii diverse și pe care absolut nimeni nu le lua în seamă. Era un curent cultural marginal, încărcat cu un oarecare romantism. Impactul social era 0 (zero) sau mai degrabă 000 (3 nule), ca făina aia bună. De panificație, nu de Columbia.
Când am înțeles despre ce este vorba și ce va urma, m-am retras, deși am păstrat anumite colaborări, participări și prietenii.
La începutul anilor 2000 (an apocaliptic!), au venit banii din America și sponsorizările foștilor de la Externe, la pachet cu o organizație nouă, cu rădăcini alogene. Parcă de nicăieri, apăruseră oamenii de zăpadă din ”Game of Thrones”: cu ochi albaștri, teleghidați de niște entități obscure și puși pe fapte rele. Au început să ruleze Congresele de dacologie. Dacă în preajma lor se pompau bani pentru publicitate în presa centrală, în intervalul dintre două ediții se consolida publicul, prin rubrici cumpărate preponderent în reviste de mistere, paranormal și ocultism.
Din 2012 (alt an apocaliptic!), s-a trecut la o nouă etapă, cea a succesului, printr-o schemă audiovizuală care l-a pus în centrul acțiunii pe Daniel Rocsin1. Cu bani din America și mușchi din România, s-a copiat modelul care l-a impus internațional pe Erich von Däniken (simulacrul de documentar, articulat tezist într-o producție de propagandă), dar și cel autohton al lui Oreste Teodorescu (un tânăr prezentabil și tupeist, care a fost impus și acceptat ca ”expert” într-un domeniu în care n-avea nici cea mai elementară cunoaștere).
A urmat gloria; un public nu tocmai mintos și dus la biserică a aplaudat bălind ecranul de sticlă care-i spunea că s-a născut în cel mai bun loc de pe Pământ și în mijlocul celui mai nobil popor născut vreodată pe Planeta Albastră. O ”superioritate genealogică” prespusă a fi activă printr-un improbabil transfer implicit. Genetic.
Chestiunea nu mai ținea nici de cultură, nici de istorie, nici de daci, ci de cu totul altceva. Privit retrospectiv, curentul deviaționist al protocronismului magic a fost o inginerie socială care și-a propus să alimenteze resentimente populare exploatabile geopolitic și să lase impresia unui fals excepționalism istoric. Dar a existat și un substrat.
Fiind conștienți de valul schimbării care avea să vină, tovarășii securiști, slugile fidele ale regimului Ceaușescu, s-au repliat strategic. Tovii de dinainte de ʼ89, au devenit domnii de după ʼ90. Domnii din afaceri, din politică, din presă, din magistratură, din Poliție, din servicii, din cultură, din societatea civilă, de peste tot. Ubicui2 ai dracu. Și-au sporit influența pe care nu au pierdut-o niciodată și s-au îmbogățit cât nu sperau.
Apoi s-a lucrat la respectabilitate: goldeanul fără blazon zornăie a parvenire și a neam-prost. Se cereau doctorate, grade masonice, premieri încrucișate și diplome pe la șușe (pseudo)culturale, chestii, socoteli.
Ultima parte a trilogiei ”The Godfather” a apărut în 1990. Tocmai la timp pentru a le da unora idei, asta presupunând că nu le aveau clar schițate din timp. Povestea din film se termină prost; în schimb a ăstora este fără de sfârșit…
Note: 1În acte apare ca Daniel Adrian Rocsin, și nu Roxin, care pare a fi un nume de scenă sau un nume conspirativ ales de cineva fără prea multă minte și imaginație; 2Și aici ne referim în special la cei de la Externe. Pentru conformitate vezi.
