Tăblițele ”de la Sinaia”

Opriș Tudor Valentin s-a născut la 26.11.1926 și a decedat în 2015. A fost fiul generalului Ștefan Ilie Opriș, militar capturat de sovietici în perioada 26-30 septembrie 1944. În ciuda originii sociale nesănătoase, Tudor Opriș a avut o carieră rotundă, ceea ce ridică (numeroase) semne de întrebare.

Între 1941-1945, urmează clasele V-VIII la Colegiului național ”N. Filipescu”, terminând în promoția 30-a. Faptele s-ar fi întâmplat ”pe vremea când eu eram elev la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu1. Atât doar că după cutremurul din noiembrie 1940, Colegiul fusese relocat2 în Garnizoana Predeal. Chestiune de amănunt…

Profesorul Vasile Lungu, născut în Moldova și posesor al unui pitoresc accent local, preda istoria. Iată cum și-l amintește un fost absolvent:

Profesorul de istorie Vasile Lungu era pentru elevii săi o figură aparte. Supranumit «Moşu» din cauza părului, sprâncenelor stufoase şi mustăţilor albite înainte de vreme – scrie elevul Făcăoaru -, se afla la Predeal în anii 1941-1948, în apogeul carierei sale de profesor, când se îmbinau puterea şi dragostea pentru obiectul predat, cu experienţa în exercitarea profesiunii. (Deci dânsul a funcţionat la Colegiu tot timpul existenţei acestuia, deoarece prof. dr. Al. Vasilescu nu a mers cu liceul la Predeal, preferând să râmână în străvechea cetate de scaun, unde avea şi alte preocupări socio-culturale).

Lecţiile sale de istorie universală erau exemple de erudiţie, facilitate şi de specializarea făcută în Franţa, la recomandarea mareului istoric N. Iorga, care-l apreciase în mod deosebit. Cunoştinţele despre istoria popoarelor Europei astfel obţinute, au permis elevilor săi să uimească, de multe ori, pe străinii al căror trecut îl cunoşteau cel puţin tot atât de bine ca şi ei.

În lecţiile de Istoria României a evidenţiat totdeauna lupta multiseculară, de apărare a gliei străbune, pe care românii din cele trei principate surori au dus-o împotriva năvălitorilor străini, cu momentele ei de glorie şi de restrişte. Ele ne-au făcut pe noi, elevii săi, să preţuim figurile ilustre ale trecutului nostru de luptă şi de jertfă, să ne simţim mândri că suntem români, ştiind că ocupam un loc de popor viteaz, în istoria continentului nostru, ce nu poate fi nesocotit de nimeni3.

Este improbabil ca un astfel de om să fi fost predispus la bârfele (eufemistic numite de memorialistul de ocazie – ”informații de mister”).

Ne întrebăm ce altceva o fi reținut Opriș din orele de istorie ținute de Lungu. Istoricul Dimitrie Onciul (1856-1923) vine de-abia în 1896 la Universitatea din Bucureşti ca profesor de istorie veche. Unde l-o fi interpelat Carol I? La Cernăuți sau la… Viena?

Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920) preia de-abia în 1878 Catedra de istorie a românilor la Universitatea din Iași, până în 1883 activând și ca prim-procuror al Tribunalului din Iași. În cazul junimistului lucrurile par mai simple; Carol I l-ar fi putut  aposta la un pahar de vorbă la ”Bolta rece”. În fond, cu cine poate să-și planifice mai bine un potențial infractor faptele dacă nu cu un procuror prim?

Cât despre pomenirea lui Nicolae Densușianu într-o astfel de combinație, nici nu știm ce să alegem: impietate, obrăznicie sau doar demență senilă?

Pentru a fi cinstiți, mărturisim că în investigațiile noastre am întâlnit situații verificate ulterior ca reale, parazitate de detalii false (datorate, deși nu exclusiv, memoriei deficitare).

 

 

Note: 1Dumitru Manolache – ”Tezaurul Dacic de la Sinaia. Legendă sau adevăr ocultat?”, Ed. Dacica, București, 2006, pg. 42; 2În baza dispoziţiunilor decretelor legi Nr. 3052 din 5 septembrie 1940 şi Nr. 3072 din 7 septembrie 1940, Liceul Militar «N. Filipescu» se transformă în Colegiul Naţional «N. Filipescu» de la Mănăstirea Dealu”. După cutremurul din 10.11.1940, în perioada 1940-1948 C.N. ”Nicolae Filipescu” a funcționat la Predeal. ”În conformitate cu Ord. 3530 al Subsecretariatului de Stat pentru armata de uscat din 13.V.1940 – transmis cu al Direcţiei Liceelor Militare Nr. 10156 din 13.XII.1940, Colegiul Naţional «Nicolae Filipescu» se mută în garnizoana Predeal, în localul «Fraţilor de Cruce» fost Straja Ţării”; 3Gen. bg. (ret.) Neculai I. Staicu-Buciumeni – ”Colegiul Național «Nicolae Filipescu»”, (ediție online) Galați, 2005-2006, pg. 73.