Biografia inginerului Vasile Ionescu

Inițial, materialul a fost publicat aici. Actuala versiune introduce corecturi și adăugiri minore.

 

Inginerul silvic Vasile Ionescu (†) este unul din personajele principale ale chestiunii¹ Tăblițelor de plumb. Datorită lui și a frânturilor de adevăr colportate prin terți, acestor artefacte li se adaugă indicația geografică ”de la Sinaia”.

Datele despre ing. Ionescu sunt atât de precare, încât majoritatea autorilor nici nu-l indică nominal corect. Acel ”A.” sau ”Al.” intercalat nu este al doilea prenume, ci doar inițiala tatălui, Alexandru.

În arhiva CNSAS există un dosar din Fondul Penal pe numele lui Vasile Ionescu (dsr. nr. 11055P). Ne vom folosi de acest document identificat recent pentru a-i schița o biografie (corespunzând intervalului 1898-1954) și a adăuga anumite considerente, așa cum au fost ele oglindite de organele de anchetă.

”– Arată în mod detaliat biografia dumneata?²

– M-am născut la 30 decembrie 1898 în com. Mitoc raionul Săveni regiunea Suceava și până la vârsta de 7 ani am stat la părinți. La vârsta de 7 ani am intrat în școala primară din com. Crasnaleuca din același raion, iar clasa 2 și 3 la Roman și a 4 la Vaslui, unde am terminat cele patru clase primare în anul 1910. În anul 1910 toamna, am intrat în gimnaziu din Vaslui unde am urmat 3 clase, iar cele 5 clase le-am absolvit la Liceul din com. Pomârla, Dorohoi, în anul 1917. În anul 1918, am dat examen la Școala superioară de silvicultură din Iași unde am fost admis, iar cursul l-am urmat la Facultatea din București. În timpul cursului am fost funcționar la Eforia București și diploma de inginer am luat-o în anul 1924 la Politehnica din București, după care am fost repartizat la Eforia Sinaia, în calitate de ing. stagiar.

În anul 1924 toamna am fost luat militar la Școala aeronautică Cotroceni, după care m-am eliberat cu gradul de sublocotenent în anul 1925 septembrie 1, după care am revenit din nou la Sinaia, angajându-mă la Ocolul silvic în calitate de ing. silvic până la 15 august 1926, când am fost numit șef al Ocolului silvic Tismana Gorj. Aici am stat până la 1 aprilie 1930, dată la care am fost numit ing. șef la Ocolul silvic Băile Herculane, Severin, unde am stat până la 15 sept. 1933. De-aici am fost mutat la Ocolul silvic Nehoiaș din Raionul Cislău, în calitate de ing. șef, după care am fost subinspector. Aici am funcționat până la 1 aprilie 1935, când am fost mutat la Direcția silvică din Constanța în calitate de ing. inspector de control, funcționând până la 1 oct. 1935, când am fost detașat la Ministerul Economiei naționale din București, la Institutul național al Cooperației, și trimis în calitate de director la Fabricile de cherestea Vatra Dornei și Dornișoara, ale Cooperativei regiunea Năsăud. Aici am stat până la 1 oct. 1938, când am fost avansat inspector în Centrala București. La 1 decembrie 1942, am demisionat și am revenit la Sinaia, unde am fost angajat la Eforia Spitalelor Civile până la 1 aprilie 1945, în calitate de șef al Eforiei, iar la acea dată am trecut la Ministerul Minelor și Petrolului ca ing. inspector tehnic, la carierele Eforiei (?) în Sinaia, unde am funcționat până în anul 1948, dată la care am fost pensionat cu vechime 33 ani, Eforia desfințându-se.

Ca pensionar am lucrat la Primăria Sinaia la exploatările carierei de piatră în calitate de conducător tehnic și apoi la Ministerul silviculturii ca ing. șef de Secție la amenajamentele silvico-pastorale în golurile de munți Bucegi, Leaota, Piatra Craiului, Făgăraș. Aici am lucrat până la 15 august 1949, când am fost chemat de Ministerul Construcțiilor și numit consilier de coordonare și apoi ing. inspector general tehnic la Centrul Carierelor și Administrația Carierelor de piatră din București până la 15 august 1950, când am fost transferat ca ing. șef secție la cariera Piatra-Arsă Sinaia și apoi șef secție investiții la Fabrica de Ciment Azuga, unde am lucrat până la 1 iunie 1952, fiind transferat ca ing. șef de secție forestieră la Întreprinderea Raională Bucegi din Sinaia, până la 1 ianuarie 1953, când am fost transferat la Întreprinderea regională forestieră Ploiești până în momentul de față”.

 

View Fullscreen

 

Mai reținem:

• • • Părinți: Alexandru, învățător, și Emilia, casnică, decedați;
    • ”Armata am făcut la flotila a I-a Iași, ca Ing. Constructor cu gradul de locotenent”;
    • Căsătorit ”cam de 28 de ani”³ (cca. 1923 – n.n.) cu Eliza⁴ (fostă Costișel) din Sinaia, de 55 ani (n. 1895 †1977 – n.n.);
    • Un copil, Diana, de 32 ani, văduvă, casnică (n. 1921 †2010 – n.n.).

***

Vasile Ionescu este arestat în ziua de 25 iulie 1953, acuzația reținută ulterior fiind cea de ”Instigare publică” (art. 327 CP).

”Manifestările dușmănoase” la adresa regimului par a fi debutat după naționalizarea vilei sale din Sinaia, în 1951. De remarcat că traseul politic – ”în trecut a fost membru al F.R.N.E. (Frontul Renașterii Naționale – n.n.). După 23 August 1944 a fost membru al F(rontului) Plugarilor din Sinaia… a participant la alegerile din 1946, 1948 și 1952 cu Blocul partidelor” – îl conturează ca un conformist, cu preferințe politice gravitând în sfera puterii. Se remarcă și mici tușe antisemite (comune intelectualității epocii); înainte de a-i reproșa candidatului din circumscripția electorală Sinaia (regiunea Ploiești) Silviu Brucan că era evreu, i-ar fi putut reține alte nenumărate păcate.

Este eliberat, după efectaurea pedepsei, în ianuarie 1954.

Patru elemente pot avea o semnificație pentru studiul nostru:

• • • cronologia perioadelor petrecute propriu-zis în Sinaia;
    • percheziția efectuată cu prilejul arestării (cu rezultat ”negativ”). Nu s-au găsit niciun fel de ”tăblițe” la domiciliu, subiect care de altfel nici nu apare menționat;
    • declarațiile unor martori, concordante dar nu neapărat voluntare și/sau adevărate, potrivit cărora ing. Vasile Ionescu cheltuia sume de bani care nu puteau fi justificate, mult superioare veniturilor sale salariale;
    • Ionescu era un veritabil poliglot, cunoscând alături de limba maternă, franceza, germana, engleza, italiana și rusa.

De asemenea, fișele din dosar confirmă autenticitatea semnăturii olografe de pe documentele I.S.I.S.P. din 1978.

***

În încheiere, vom compara cele de mi sus cu pasaje extrase din beletristica ”Tăblițelor de plumb”:

”Prin anii ’50, a fost arestat pentru câteva luni, fiind acuzat că ar fi simpatizant cu mișcarea legionară. Dar, dovedindu-se că nu este adevărat, a fost pus în libertate. Acest episod din viața lui a fost speculat mai târziu, fiind pus de oameni din umbră pe seama faptului că ar fi făcut trafic cu… plăci de plumb!”⁵.

În lumina celor prezentate, aceste afirmații, propuse ca ipoteze, dar insinuate ca adevăr, sunt lipsite de temei.

 

Aducem mulțumiri personalului Arhivei Politehnica București, OS Tismana,  SJAN Gorj și CNSAS.

 

Note: ¹Derivat din franțuzescul ”affaire” – chestiune, caz, cu iz de scandal; ²Redarea nostră operează intervenții  pentru îmbunătățirea lizibilității. Considerăm total irelevantă forma gramaticală în contextul presiunii fizice și psihice generate de o  anchetă penală; ³Datele au ca punct de referință anul 1953; ⁴pe monumentul funerar din Sinaia, numele este grafiat ”Elisa”; ⁵Dumitru Manolache – ”Tezaurul Dacic de la Sinaia. Legendă sau adevăr ocultat?”, Ed. Dacica, București, 2006, pg. 94.