Paranormal

Biserica creştină a condamnat dintotdeauna Astrologia; doar intensitatea represiunii a variat în funcţie de perioadele istorice şi climatul social.

Concret, sunt patru motivaţii care au determinat împortivirea Bisericii:

      • Astrologia este condamnată în Vechiul Testament;
      • Astrologia era văzută ca element (dar şi vehicul, înţeles ca mijloc de transmitere şi perpetuare) al credinţelor şi practicilor păgâne, considerate eretice1;
      • Ideea de predestinare şi fatalitate (asimilată unei erezii) care, aparent, este vehiculată de Astrologie şi este în totală contradicţie cu dogma creştină. Ideea libertăţii umane de alegere între posibilitățile care i se oferă apare în Biblie şi Liberul Arbitru este susţinut de Părinţii Bisericii (ex: Vasile cel Mare şi Fericitul Augustin2);
      • Datorită alăturării Astrologiei cu unele practici magice într-adevăr intolerabile, cum ar fi Goeţia. Mai sunt şi altele.

O motivaţie haioasă este dezvoltată de Adrian Cotrobescu3: ”Problema reală este că astrologia şi artele divinatorii corespund structurii inconştientului omenesc, care presupune gândire magică. Cum putem oare să împăcăm gândirea magică şi întreg cortegiul de superstiţii cu credinţele religiei creştine? Răspunsul este că nu se pot împăca niciodată”. Ceea ce nu pare a înţelege dl. Cotrobescu este că gândirea magică (în lb. engleză ”magical thinking”) se referă deopotrivă şi la religii (în special la felul cum ele sunt percepute, interiorizate şi practicate, indiferent de ”lumina” învăţăturilor şi dogmelor religioase). Obiectul gândirii superstiţioase (deşi folosirea termenului este improprie) se schimbă în timp, însă prezenţa lor este constantă şi mecanismele aceleaşi.

Există totuşi o ambivalenţă a Bisericii în raport cu Astrologia, rezultată din necesitatea existenţei unor profesionişti care făceau determinări astronomice. De exemplu Paştele se sărbătoreşte la date mobile, determinate astronomic. Primul Conciliu de la Niceea (325 d. Hr.) a stabilit că ”ziua de Paște va fi în prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocşiul de primăvară”. Pe de altă parte, distincţia dintre Astrologie şi Astronomie apare relativ târziu. Condamnarea oficială a Astrologiei la Conciliul din Laodiceea (366 d. Hr) conţinea şi germenii unei situaţii de compromis.

S-a acţionat în două direcţii. În primul rând pentru a delimita în practică Astrologia de practici conexe, cu potenţial eretic sau chiar demonic. În al doilea rând, s-a depus un efort ideologic considerabil pentru a împăca Astrologia cu Liberul-Arbitru. S-a ajuns la formularea ”Stelele nu dispun, ci predispun”. Astfel, dinamica cerească creează tendinţe şi înclinaţii naturale, nu condiţionări; ea nu imprimă şi impune direcţii, ci mai degrabă le indică şi le semnalizează; evenimentele tind să se producă, fără a fi eminamente necesar să se producă într-adevăr.

Un mare număr de personalităţi au dezbătut ideea în scrierile lor; se pare că, dincolo de interesul Bisericii, disputa avea priză printre minţile luminate ale epocilor trecute: William Shakespeare:

      • The fault (deere Brutus), is not in our Starres,
        But in our Selues, that we are vnderlings”.4 – ”Vina, dragă Brutus, nu este în stelele noastre, Ci în noi înşine…”.

Majoritatea ideilor enunţate pe această temă se găsesc la Sir Francis Bacon:

      • As for Astrology, it is so full of superstition, that scarce anything sound can be discovered in it. Notwithstanding, I would rather have it purified that altogether rejected”. – ”În ceea ce priveşte Astrologia, este atât de plină de superstiție, că rar ceva sănătos (în sensul de valoare, viabil, necorupt – n.n.) poate fi descoperit în ea. Cu toate acestea, ar trebui mai degrabă purificată decât respinsă cu totul”.
      • …and as I have termed Astronomy based on Physical Reasons Living Astronomy, so Astrology similarly grounded I call Sane Astrology”. – ”… Și așa cum am numit Astronomia bazată pe motive fizice Astronomie Vie, tot aşa, Astrologia fundamentată similar eu o numesc Astrologie Sănătoasă”.
      • The last rule (which has always been held by the wiser astrologers) is that there is no fatal necesity in the stars; but that they rather incline that compel5”. – ”Ultimul regula (care a fost întotdeauna cunoscută de către astrologi mai înțelepți), este că nu există nici o necesitate fatală în stele; că ele mai degrabă apleacă (în sensul de predispun – n.n) decât obligă”.
      • Lo cielo i vostri movimenti inizia,
        Non dico tutti : ma, posto ch’ io il dica,
        Lume v’ e dato a bene ed a malizia,
        E libero voler, che, se fatica
        Nelle prime battaglie col ciel dura,
        Poi vince tutto, se ben si nutrica6.

 

Note1Erezie – ”1. concepție, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esențiale ale unei doctrine oficiale. 2. (fig.) rătăcire, abatere, greșeală, eroare” (Marele Dicţionar de neologisme, 2000); 2Există diferenţe între titlurile şi chiar apelativele pe care cei doi le poartă în Bisericile creştine ortodoxă şi catolică. Titlul catolic de ”Doctor Ecclesiae” (Doctor sau Învăţător al Bisericii), este echivalentul titlului ortodox de ”Părinte al Bisericii”. Augustin de Hipona (354-430) este numit de catolici Sfântul Augustin, iar de ortodocși Fericitul Augustin; 3Adrian Cotrobescu – ”Zodiacul Practic” (Ed. Teora, 2008, ediţia a II-a, pg. 24); 4Julius Caesar (varianta John D. Cox, A Broadview Internet Shakespeare Edition, Folio 1, 1623, 1.2.239-240); 5Citatele sunt extrase din “The Works of Francis Bacon”, vol. IV (Ediţia Verulam, William Rawley, secţiunea “of Advancement of Learning”, Cartea III, Cap. IV – “The division of Speculative doctrine concerning nature into Physic (special) and Metaphysic”, pg. 349; 351). Lucrarea citată este disponibilă gratuit pe Internet şi poate fi utilizată pentru aprofundarea subiectului; 6Dante Aligheri – ”Divina Comedia”, Purgatoriul, Cântul XVI, 73-78. O traducere mai mult decât aproximativă, dar care rezumă corect ideea de bază întâlnim la Adrian Cotrobescu – Op. cit. (pg. 26): ”Astrele sunt cauzele primare ale acţiunilor voastre, dar sunteţi înzestraţi cu o lumină care vă permite să distingeţi între bine şi rău şi o voinţă liberă care, după ce aţi început lupta contra astrelor, triumfă deplin dacă e bine dirijată”.

 

 

  • Biserica creştină şi Astrologia (I)
    by
    În general, Canoanele bisericești, Exegeza biblică și scrierile Părinților Bisericii se raportează la astrologie după...
  • Biserica creştină şi Astrologia (II)
    by
    Biserica creştină a condamnat dintotdeauna Astrologia; doar intensitatea represiunii a variat în funcţie de perioadele...

3 comentarii

  1. „Ideea de predestinare şi fatalitate (asimilată unei erezii) care, aparent, este vehiculată de Astrologie şi este în totală contradicţie cu dogma creştină.”

    Partea asta cu predestinarea si fatalitatea cred ca a fost cam totdeauna privita de astrologi ca fiind destul de relativa. Atata timp cat exista fie ritualuri religioase fie tehnici magice care pot remedia, fie si partial, influentele negative ale unor astre, fatalitatea nu mai poate avea un caracter absolut.

  2. „Datorită alăturării Astrologiei cu unele practici magice într-adevăr intolerabile, cum ar fi Goeţia. Mai sunt şi altele.”

    Exista forme de magie astrologica care au fost dezvoltate, in timpul Evului Mediu si al Renasterii, in asa fel incat sa fie percepute ca fiind un soi de magie naturala distincta in mod vizibil de Goetie(desi nu intotdeauna distinctia a fost acceptata de fetele bisericesti ca fiind valida – a se vedea de exemplu opinia lui Toma din Aquino despre „imaginile astrologice”, in cazul carora el credea ca era prezent un pact implicit cu demonii, spre deosebire de imaginile „necromantice” in cazul carora pactul era explicit). Eforturile initiale au fost facute, cred, de catre autori islamici ca Al-Kindi, iar dupa aceea ideea a fost preluata, cu mai mult sau mai putin succes, de personalitati crestine ca Albertus Magnus sau Roger Bacon, pentru ca in perioada Renasterii „magia naturala”(in mare parte de natura astrologica) sa ajunga sa fie relativ tolerata, iar uneori chiar acceptata, de liderii Bisericii pe baza ideii ca ea ar fi fost cumva diferenta de nigromantie, necromantie si alte forme din astea inacceptabile de magie.

  3. Erata – „ca ar fi fost cumva diferita”

    Na ca am creat din greseala un soi de pseudo-neologism „romglez”. 🙂

Comments are closed.