În general, Canoanele bisericești, Exegeza biblică și scrierile Părinților Bisericii se raportează la astrologie după următoarele scheme asociative: Astrologie – Ghicitorie, Ghicitorie -Vrăjitorie, Ghicitorie – Falși Profeți.
Biblia distinge între ”închinătorii la stele” (4 Regi 23:5) și ”cei ce citesc în stele” (Daniel 2:27), dar condamnă fără drept de apel ambele practici.
Prevestind pieirea Babilonului, Proorocul Isaia amintește de deșertăciunea practicilor astrologice babiloniene: ”Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să te izbăvească acei care măsoară cerul şi iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla”. (Isaia 47:13)
În Canoanele bisericești, acolo unde nu este specificată textual, astrologia este încadrată la vrăjitorie și cade sub incidența canoanelor care se ocupă de aceasta. Un exemplu în acest sens este Canonul 36 al Conciliului de la Laodiceea ”Osânda vrăjitoriei și a credințelor deșarte”: ”Nu se cuvine cei ieraticeşti (sfinţiţi), ori clericii, a fi vrăjitori ori descântători, ori matimatici, ori astrologi, sau a face cele ce se zic filactirii (baere) care sunt legături ale sufletelor lor. Iar cei ce le poartă, am poruncit să se arunce din Biserică”.
Trebuie spus că elementul principal care a contribuit la condamnarea astrologiei este ideea de predestinare a astrelor, inacceptabilă din punct de vedere creștin. S-au făcut încercări conceptuale complexe pentru a putea depăsi acest baraj ideatic.
Varia (Referințe biblice vis-a-vis de astrologie).
”Dumnezeu a zis: «Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie niște semne care să arate vremurile, zilele și anii»”. (Geneza 1:14)
”A izgonit după aceea pe preoţii idolilor pe care-i puseseră regii Iudei, ca să facă tămâieri pe înălţimi, în cetăţile Iudei şi în împrejurimile Ierusalimului, şi care tămâiau pe Baal, soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului”. (Regi IV, 23:5)
”Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să te izbăvească acei care măsoară cerul şi iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla”. (Isaia 47:13)
”Poţi tu să scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui?” (Iov 38:32)
”Iar voi să nu ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe vrăjitorii voştri şi pe-ai voştrii cititori de stele care vă zic: Nu veţi sluji regelui Babilonului”. (Ieremia 27:9)
”Aşa zice Domnul, Cel ce a dat soarele ca să lumineze ziua şi a pus legi lunii şi stelelor, ca să lumineze noaptea; Cel ce tulbură marea, de-i mugesc valurile, şi numele Lui este Domnul Savaot”. (Ieremia 31:35)
”Daniel a răspuns înaintea regelui zicând: Taina pe care vrea să o afle regele nu pot s-o facă cunoscută lui nici înţelepţii, nici prezicătorii, nici vrăjitorii, nici cititorii în stele”. (Daniel 2:27)
”Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii şi cititorii în stele şi le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat tâlcuirea lui”. (Daniel 4:4)
”În regatul tău se află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi în vremea domniei tatălui tău a fost descoperită în el lumină, pricepere şi înţelepciune, ca înţelepciunea dumnezeiască, iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus mai-marele tâlcuitorilor ele semne, al caldeilor, al cititorilor în stele şi al înţelepţilor”. (Daniel 5:11)
-
24.11.2014
Biserica creştină şi Astrologia (I)În general, Canoanele bisericești, Exegeza biblică și scrierile Părinților Bisericii se raportează la astrologie după... -
24.11.2014
Biserica creştină şi Astrologia (II)Biserica creştină a condamnat dintotdeauna Astrologia; doar intensitatea represiunii a variat în funcţie de perioadele...
„Biblia distinge între “închinătorii la stele” (4 Regi 23:5) și “cei ce citesc în stele” (Daniel 2:27), dar condamnă fără drept de apel ambele practici.”
Nu stiu cat de bine faceau de fapt respectiva distinctie autorii Vechiului Testament. Mi-e teama sa nu se fi strecurat un anacronism aici, pentru ca eu cred ca astrologii cu care au luat contact autorii VT-ului erau cam toti intr-o forma sau alta „inchinatori la stele”. In Mesopotamia, deja din vremea sumerienilor se facea o asociere puternica intre planeta Venus si Inanna, pentru ca mai apoi babilonienii sa asocieze in mod clar tuturor celor sapte „planete” cate o zeitate. Iar in Egipt(de unde vine in astrologia actuala cel putin sistemul celor 36 de decani), forma de „astrolatrie” cea mai evidenta si practic omniprezenta era cultul Soarelui sub diverse forme(Khepri, Ra, Atum etc.).
Astrologia in forma ei actuala mai „mecanicista” si „naturalista” cred ca s-a dezvoltat de fapt in lumea crestina si in cea islamica(in lumea greco-romana pagana planetele si stelele erau inca des vazute ca fiind fiinte vii si/sau zeitati – de exemplu in platonism este vizibil aspectul asta, plus tot soiul de culte populare ale lui Helios, Sol Invictus, Hecate, Diana etc.) . Astrologii islamici si crestini au fost fortati cumva de conditiile vremii lor sa caute teorii care sa faca astrologia cat de cat acceptabila in fata autoritatilor religioase si asa au fost dezvoltate teorii cum era cea a „razelor” lui Al-Kindi, care puteau atribui „fortelor” implicate in astrologie un caracter mai natural si impersonal care sa nu mai intre in contradictie flagranta cu doctrina religioasa dominanta.
Nu zic ca nu existau deja din perioada greco-romana, cel putin, germenii unui soi de astrologie mai „naturalista”, dar cred ca de fapt opozitia fata de „astrolatrie” a Islamului si a dogmei crestine(iar mai tarziu si frecusurile cu stiinta moderna) a condus in timp la o separare mai marcata a „citirii in stele” de „inchinarea la stele”.
Insa, repet, autorii VT-ului cred ca erau familiarizati in principal cu astrologia „caldeeana”, care era strans legata de teologia astrala a vremii, si cu cunostintele si practicile astrologice egiptene, care si ele erau cumva „conectate” destul de strans cu credintele religioase ale mediului in care aparusera. Si nu prea cred ca pe vremea aia existau prea multi „cititori in stele” care sa nu fie cumva, mai mult sau mai putin, si „inchinatori la stele”.
„Exegeza biblică și scrierile Părinților Bisericii se raportează la astrologie după următoarele scheme asociative: Astrologie – Ghicitorie, Ghicitorie -Vrăjitorie, Ghicitorie – Falși Profeți.”
Asociatia dintre astrologie si „vrajitorie” este de fapt una logica si previzibila pe undeva. Sta in firea omului ca atunci cand identifica(sau cel putin crede ca identifica) influenta puternica a unor forte asupra vietii sale, sa nu stea pasiv si fatalist sa suporte doar actiunea respectivelor forte ci sa incerce cumva sa le si influenteze actiunea in avantajul sau. Din cauza asta eu cred ca magia astrologica este de fapt cam la fel de veche ca si astrologia insasi.
Acolo unde elementul de teologie astrala a fost mai puternic, magia astrologica a imbracat o forma mai degraba de ritual religios propriu-zis(daca, de exemplu, crezi ca planeta Venus este practic una cu zeita Ishtar si ea are nu stiu ce influenta particulara asupra sortii tale, iar apoi te rogi ei ca sa efectueze o schimbare in privinta asta, chestia asta e interpretata de unii ca fiind un act religios si nu un act de magie). Partea de magie devine ceva mai evidenta atunci cand fie zeitatile astrale isi mai diminueaza importanta, fie se transforma din zeitati personale in niste forte impersonale. Dar in esenta cam tot acelasi lucru este de fapt prezent in toate aceste cazuri indicate aici.