Geometria Ocultă (I) – Generalități

Atributul de ”ocultă” care însoţeşte acest tip special de Geometrie o diferenţiază de cea clasică nu neapărat ca formă, ci ca sens: se adaugă o profunzime metafizică unor idei pur matematice. Ar putea fi confundată întru câtva cu geometria speculativă şi simbolistica geometrică a masonilor. Greşeala nu ar ţine exclusiv de încadrare, ci de reducţionism: Geometria Ocultă este ceva mai mult decât au ştiut fraţii masoni vreodată.

Geometria Ocultă consideră Forma şi Armonia atribute ale Creaţiei, dar mai ales vehicule ale ei (mijloace prin care ea a fost dusă la îndeplinire). Identificarea lor în natura văzută şi nevăzută nu numai că ne apropie de Dumnezeu şi Planul Său, dar deschide minţilor bântuite de duhul faustian calea de a imagina o creaţie ”artificială”, chiar şi parţială.

În timpurile moderne, ca o anexă New-Age, Geometria Ocultă a fost prezentată ca ”Geometrie sacră”: golită de conţinut şi îmbrăcată în cuvinte sforăitoare, din vechea Ştiinţă a rămas doar caricatura plimbată de impostori prin iarmaroace.