Sculptorul și megal(it)omania (III)

Inscripții pe Babele. Aflați într-o fază de infantilism tardiv, anumiți oameni nu își asumă ideile proprii, ci le prezintă ca extrase din mesaje încriptate, descoperite și descifrate (doar) de ei. Deși pretind cunoștințe avansate de lingvistică, semiotică și criptografie, acești nefericiți nu cunosc nici măcar ABC-ul meseriei. Lor le corespunde termenul de ”criptomani”, inventat de noi și tocmai de aceea de negăsit în dicționare.

Constantin Iordache are state vechi în ”descoperirea” unor inscripții inexistente. Pe drept cuvânt poate fi considerat un campion al genului. A tatonat și zona ”descifrărilor”, dar rezultatele au fost modeste și de înțeles: e greu să joci în liga profesionistă a criptomanilor (Ion Gheorghe, Tudor Diaconu, Adrian Bucurescu, Cornelia Velcescu, ș.a.).

În 4 martie 1977, România a fost zguduită de un cutremur de 7.4 grade pe scara Richter.  Nici sculptorul Iordache nu a scăpat nezdruncinat, după cum aflăm dintr-un minuscul articol publicat în ”Scânteia tineretului” pe data de 30 aprilie a aceluiași an.

Avem ”«Babele», pe coronamentul cărora se poate observa o inscripție (Vezi și ilustrata în culori nr. 0076/99. Editura pentru turism)”¹. Ca să nu fie discuții: nu la desele vandalisme moderne ale Babelor se referă Iordache, ci la inscripții antice, ”descoperite” în stilu-i caracteristic.

Să vedem și proba la care face trimitere:

Cât se poate de … clar! Prezentăm în antiteză un articol apărut în 1980:

De remarcat tonul autorilor: remarcă, comunică, se întreabă. Morala comparației e extrasă din Charles Bukowski: ”Problema cu lumea este că oamenii inteligenți sunt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proști sunt plini de încredere”.

Note: ¹Constantin Iordache – ”***”, în ”Scânteia tineretului”, an XXXIII, nr. 8690/ sâ. 30.IV.1977, pg. 5; ²Florin-Dan Rotaru Raul-Costin Iliescu – ”«Babele» în lumina soarelui”, în ”Almanah turistic” 1980, pg. 113.