În cazul celor patru piese vrâncene am investigat toate pistele posibile și este foarte puțin probabil să apară noutăți.
Nu am reușit să aflăm cine deține în prezent cele trei piese din fosta colecție Poulopol. I-am identificat și intervievat pe urmașii răposatului N. Poulopol, dar nici ei nu dispun de detalii utile .
Nu cunoaștem locația actuală a pieselor 138bis și 146. Dr. Emanuel Viorel Petac ne-a asigurat că ele nu se regăsesc în cadrul Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române: ”Nu avem așa ceva în colecție”. Nu am reușit să-l identificăm pe dr. Gabriel Iliescu – nu știm cine e, dacă mai trăiește sau nu.
Placheta de la Curtea de Argeș a ajuns acolo pe filiera arheologului Dinu V. Rosetti și foarte probabil provine din fondul MNA/IAB. Rosetti a plecat din țară cu întreaga arhivă personală, în prezent considerată pierdută.
Piesa 112 pare la rândul ei să provină din același fond. Arhiva Murnu se află la Biblioteca Academiei din Cluj. Cele două persoane familiarizate cu documentele, Iulia Murnu și Nicolae-Șerban Tanașoca, au decedat între timp.
Înscrisurile de pe revers plăcii din Colecția Severeanu ar putea aduce informații noi, dar specialiștii Muzeului Municipiului București nu s-au lăsat convinși să accepte efectuarea unor analize nedestructive. Ne-au comunicat că ele vor fi făcute cândva, într-un viitor neprecizat, colocvial numit sfântu-așteaptă.
Singurele indicii viitoare pot veni fie de la Mănăstirea Sinaia, fie de la MNA/IAB. Dacă la Sinaia contribuim ca voluntari la sistematizarea arhivei mănăstirii și există oarecare șanse de reușită, la Institutul Pârvan e mai greu de intrat. Există bunăvoință, dar regulamentul intern pretinde acreditări de care nu dispunem și în general nimeni nu se-nghesuie să facă muncă prin procură (așa cum tupeistic au pretins Dan Romalo și alții, cu rezultate decepționante).
Avem convingerea intimă că există în depozitele muzeale și alte piese de mici dimensiuni, necunoscute deocamdată, din corpusul Tăblițelor ”de la Sinaia”. De exemplu, dr. Eugen Nicolae, directorul Institutului Pârvan ne comunica că:
”Am mai văzut asemenea piese fanteziste (este posibil să avem piese fanteziste și în colecțiile noastre, dar acestea sunt acum inaccesibile pentru câțiva ani)”.
O identificare a lor, ca și a altor documente relevante, se va datora norocului sau hazardului și nu cercetării sistematice.
