”Eliau era denumirea antică a Regatului Davo-Geților. Numele «Eliau» apare frecvent pe plăci”1.
”În text apare pe plăcile 7, 19, 23, 106, 108, 115, 123, 125, 127 și 138”2: ΕΛYꜸ (7, 108), ΕΛΙꜸ (23, 106), ΕΛΙΑV (115, 127), ЄΛYΑϞ (19), ËΛYꜸ (123), ΕΛΙΑΗ (125), ËΛYΑV (138). (S-a folosit transcrierea operată de Răzvan Anghel.) De asemenea, apare în numeroase cartușe/peceți.
După cum bine remarcă și Răzvan Anghel, Eliau ”are o formă foarte apropiată de numele cetății de scaun a lui Dromichaites, Helis”3.
Cetatea Helis este amintită de Diodor din Sicilia în forma Ἦλιν (”Biblioteca istorică”, Cartea XXI.12.2).
Cu riscul de a ne repeta, revenim la Ion Heliade Rădulescu și manualele lui August Treboniu Laurian. Sursele bibliografice sunt cele menționate anterior. În majoritatea apare formularea ”cetatea Elia”. Cu două diferențe nesemnificative, ce țin mai mult de stil: ”Capitala Gețilorŭ, Elia”4 și ”cetatea Eliʼa”5.
Configurația ”Elia” nu este răspândită, ci mai degrabă specifică. În cazul de față nu are nicio legătură cu Ierusalimul6, ci provine dintr-o lipsă de consecvență caracteristică grafiei epocii (cu ”H” pierdut). Am menționat deja tribulațiile numelui Poulopol, am văzut cum Livescu apare și Jacob, și Iacob. Să-l amintim și pe sus-numitul Rădulescu, alternativ și aparent fără nicio noimă, indicat ca J. sau Ioan, Heliade și Eliade.
Cum se face că într-un corpus presupus antic apar inexactități de secol XIX? Posibil o coincidență. Noi doar încercăm să identificăm aceste ”coincidențe” și să le cumulăm până-ntr-acolo încât ele să devină extrem de improbabile, dacă nu chiar imposibile.
Note: 1,3Răzvan Anghel – ”Chronoso due la Zamolxiu. Ani de la Zamolxio. Traducerea plăcilor dacice de plumb”, ediție digitală, București, 2020, pg. 138; 2Ibidem, pg. 139; 4A.T. Laurian – ”Istoria românilorŭ din Timpurile celle maĭ vechie pîno în dillele nóstre” (ed. 2), Tipografia Statului Nifon, București, 1862, pg. 58; 5A.T. Laurian – ”Elemente de Istoriʼa Romanilor pentru scolele poporale” (ed. 9), Sibiu, 1871, pg. 2; 6”Ca pe locul cetatii celei preafrumoase a Ierusalimului, cea stricata de Tit, Adrian a zidit o cetate cu numele sau si a numit-o Elia”.
