Tăblițele ”de la Sinaia”

Ideea perpetuării sacralității unor locuri prin transferul de la religia veche la cea care vine a o înlocui, a altarului peste altar, este solid documentată. Acel unor închide calea generalizărilor și a speculațiilor fără obiect. Dar nu pentru toată lumea.

În pură tradiție a variantelor securistice, Vitalie Usturoi mută locul descoperirii de la Peleș la Mănăstire Sinaia:

… plăcile din aur nu ar fi fost descoperite când s-a săpat fundatia Castelului Peleș. Ele s-ar fi aflat în posesia Mănăstirii Sinaia care, ca multe alte așezăminte creștine, a fost ridicată pe o capiște, pe locul unui altar păgân. Deci, aceste plăci s-ar fi păstrat, de-a lungul secolelor, în grija inițială a preoților precreștini și, apoi, ar fi fost transmise1.

O capiște este un ”loc cu idoli” (din kapi), prin derivație altar și lăcaș de cult. Ca fapt divers, termenul – învechit și arhaizant – îl dă de gol pe misteriosul personaj, al cărui nume Pețan ”nu-l poate face cunoscut2. Pentru că misterul face interesantă o figură altminteri banală și pentru că falsul mister vinde.

Sunt trei aspecte de reținut:

        • în zona Mănăstirii Sinaia a existat o așezare de cult mai veche:

Pre delul monăstireĭ Sinaea, numitu în vekime Molomoț, iar astă-dĭ Furnica, se află și pĕnĕ astă-ḑĭ resturile Bisericeĭ cu patronul S-luĭ Nicolaŭ3;

        • așezată în cu totul alt loc:

Ne avendŭ alte date în privința Bisericeĭ, ce a preesistatŭ s-teĭ monăstirĭ Sinaea, noĭ ne limitămŭ a nota aicĭ, că acestă construcțiune se afla tot pre muntele Furnica, pre care se află monăstirea Sinaea, maĭ în vârful muntelu, spre Apusu și că atât data precisă a construcțiuneĭ, cât și a ruinăreĭ eĭ trebue să ni remânĕ necunoscută, din causa lipseĭ citatelor positive 4;

        • de-a lungul timpului, la Mănăstirea Sinaia s-au efectuat ample lucrări, de tot felul. Și nu s-a descoperit nicio urmă dacică. Nici aici și nici în proximitățile ei.

Pentru cei interesați într-adevăr de istoria și legendele Sinaiei, trimitem la documentata carte a lui Ghenadie Enăceanu, din care am citat mai sus. Fapt de mirare: un călugăr din sec. XIX se mândrește cu abordarea ”pozitivă” (în sensul iluminist al conceptului), pe când rusul din sec. XXI propune simple speculații lipsită de fundament.

 

Note: 3Ghenadie Enăceanu – ”Sinaea. Istoria santei monastiri…”, Tip. Ștefan Mihălescu, București, 1881, pg. 7, nota 1; 4Ibidem, pg. 28.