În depoziția sa, ing. Vasile Ionescu folosește de 11 ori termenul-umbrelă ”legendă/e”, sub care grupează surse variate (publicistică, mărturii imposibil de verificat, chiar și propriile scorneli).
În timp, diverși autori au ales să denumească mărturia indirectă și mai ales unică a ing. Ionescu sub diverse formule înșelătoare: ”informații orale”1 și ”legendă”2 (Manolache), ”tradiția”3 (Iordache), ”tradiție orală, destul de serioasă”4 (Pețan); ”legenda”5 (Valentin Roman), infamul ”se spune că” (Daniel Rocsin și mulți, mulți alții), ș.a.
Din investigațiile noastre precedente, cunoaștem dinamica unor astfel de abordări:
Se pleacă de la un fond incomplet și fragmentar de legende locale – în eventualitatea în care ele există – fără o cunoaștere de ansamblu a lor și fără a le aprofunda pe cele cunoscute (de exemplu studiindu-le variantele).
Se selectează (trunchează), se adaugă (inventează) și se substituie convenabil.
Anecdoticul este prezentat ca fapt, în lipsa celor mai elementare dovezi care să-l susțină (de obicei, ele nici măcar nu sunt căutate!).
Se multiplică (evenimentul particular devine cotidian, iar afirmațiile câtorva indivizi sunt prezentate ca opinie majoritară a colectivității).
Se forțează apropieri și se extrapolează anacronic (extindere pe baze ficționale, spre noțiuni străine de timpul și spațiul adus în discuție).
Până la momentul de referință Vasile Ionescu nu există nimic care să probeze o circulație orală și semnificativă în Sinaia a unor relatări despre tăblițe. Și multă vreme nici după el n-a existat, cu toate eforturile unora de a ”împrăștia” Evanghelia după plumb. În prezent, o investigație etnografică ar fi inutilă; oamenii locului s-au impregnat cu literatura subiectului (ba chiar și Muzeul Orașului Sinaia o etalează pe unul din panourile sale). Circulația inversă și falsa memorie sunt cunoscute în literatura de specialitate. Cât despre ”legendele urbane”, sunt la modă, de ele a auzit toată lumea.
Note: 1Dumitru Manolache – ”Tezaurul Dacic de la Sinaia. Legendă sau adevăr ocultat?”, Ed. Dacica, București, 2006, pg. 19; 2Ibidem, pg. 33; 3Iordache și Bălaș Moldoveanu – ”Dacii vorbesc. Introducere în tracologie”, nota de la pg. 134.
