În anul 1923, în România Mare circulă o o știre ațâțătoare de imaginație:
”La Şiria se descoperă un schelet uriaș, într’o hrubă!”1.
Inițial raportările din presă au fost terne, fără elemente de senzație. ”Viitorul”, 19 octombrie:
”Cluj, 17. – La Șiria, lângă Arad, doi copii se jucau lângă biserica din sat și deodată s’a desfăcut pământul, iar copiii au căzut înnăuntru.
La strigătele copiilor a alergat lumea și a descoperit că acolo era o catacombă, din vremurile antice.
Au fost anunțate autoritățile.
O comisie a plecat la fața locului”2.
Rândurile de mai sus sunt preluate cvasiidentic în ”Universul”3 din 21 curent, care revine cu detalii pe 26. Osemintele devin ”de uriaș” și hruba, rețea de catacombe:
”Primele cercetări. Un schelet uriaș. Dela corespondentul nostru.
Arad, 22. – Anunțasem, că în comuna Șiria din județul nostru, o ceată de copii jucându-se lângă biserica catolică, deodată pământul s’a cufundat, producându-se o groapă adâncă, din care copilașii numai cu greu au putut fi scoși de lumea ce se adunase, atrasă de țipetele lor.
Făcându-se cercetări, a fost descoperită o groapă zidită în cărămidă în care s’a găsit un schelet uriaș, care are înălțimea de 188 centimetri… Groapa, în care a fost găsit scheletul, are o lungime de 250 cm., adâncimea de 100 cm. și lățimea de 150 cm.
Pe peptul scheletului s’a găsit o bucată de haină de mătase având șire roșii pe fond negru și nasturi de os, roșii și rotunzi.
Se crede că haina aceasta ar fi fost un veston militar, dar e posibil să fie vre-o rasă preoțească.
Această catacombă comunică printr’un coridor cu pivnița unei clădiri, azi proprietatea statului, la o distanți de 60 m.
Coridorul ce leagă catacombele este zidită cu piatră și are înălțimea de 160 cm. și o lățime de 120 cm.
S’a constatat, că pe la începutul secolului trecut clădirea aceasta a servit de casă parohială pe seama «fraților» (călugări) roșii din această regiune.
În prezent gazele asfixiante din catacombe împiedică pătrunderea în interiorul lor.
Arheologii noștri ar putea să descopere aci lucruri interesante și de importanță pentru istoria din localitate. Șiria. – Corespondență”4.
În fine, ”Rampa” ironizează pretențiile urieșești:
”Şi fiindcă ne ocupăm de morţi, iată că tot ziarele de dimineaţă vestesc, tot atât de impresionate, că în catacombele dela Şiria, s’a descoperit «un schelet uriaş» care are lungimea de un metru şi 88.
Fără îndoială că e uriaş acest schelet, dar unul din colaboratorii noştri a bătut recordul; are lungmea de un metru şi 90. Numai că încă nu e schelet”5.
Sau, cum se spune pe la noi, la Șiria s-a găsit cel mai înalt dintre pitici.
Luând-o pe firul poveștii, am vorbit cu Pr. Daniel Lunic, parohul Bisericii Romano-Catolice Sf. Ioan Nepomuk din Șiria. Nu avea cunoștință de cele întâmplate, ba chiar ne-a asigurat că cel mai probabil nu este vorba de biserica pe care o păstorește. Ne-a îndrumat spre dl. Marcel Priescu, animator cultural al comunei și omul care a semnat numeroase cărți cu și despre localitate (printre care, monografia ”Șiria pe treptele istoriei”).
Nici prof. Priescu nu știe mare lucru. Bănuie că ar fi vorba nu de o biserică propriu-zisă, ci de ruinele unei bazilici din localitatea. Construcțiile de la capetele ”catacombelor” nu mai există în prezent. Întâmplarea cu zburdalnicii copii, dacă a existat, ju a fost reținută în memoria localității.
Eventual s-ar putea regăsi raportul acelei comisii – dacă a existat, dacă a întopcmit un raport, dacă acel raport s-a păstrat – în arhive. Profesorul octogenar ne-a vorbit laudativ despre rigoarea arhivisticii maghiare, în contrast cu talmeș-balmeșul celei autohtone.
Ca și altele asemenea lor, descoperirile din ʼ23 rămân în coadă de pește. Umplem lumea de… sirene.
Mulțumim celor doi șirieni pentru ajutorul acordat pentru scrierea acestei informări.
Note: 1 ”Rampa”, nr. 1801/ 27.10.1923, pg. 3; 2*** – ”Descoperirea unei catacombe în Ardeal”, în ”Viitorul”, nr. 4685/19.10.1923, pg. 2; 3*** – ”Descoperirea unei catacombe”, în ”Universul”, nr. 270/21.10.1923, pg. 2; 4*** – ”Ce s’a găsit în catacombele dela Șiria”, în ”Universul”, nr. 275/26.10.1923, pg. 3; 5”Rampa”, nr. 1800/26.10.1923, pg. 1.