Dan Corneliu Brăneanu amintește o întâmplare bizară:
”Personal, acum mulţi ani în urmă, am căutat să stau de vorbă cu porteurul (cărător de mari greutăţi pentru aprovizionarea cabanelor) Popa din Buşteni, dar n-am putut obţine nici o informaţie, fiind într-o stare de moment necooperantă. Despre el se zvonea că, împreună cu alţi doi tovarăşi, ar fi intrat într-o încăpere subterană, unde ar fi văzut mult aur”1.
Datele avute la dispoziție sunt mai mult decât inconsistente și ne îndatorează cu o explicație. Să observăm cum Brăneanu creionează un context mai larg:
”O informaţie de acelaşi gen provine din jurul anului 1716, cunoscută sub numele de «Comoara lui Varga». Acesta a fost un clujean care, murind de o boală misterioasă declanşată din senin, a lăsat un testament din care rezultă că, împreună cu alţi doi tovarăşi, a descoperit – într-un munte neprecizat – o încăpere subterană în care se găseau bogăţii de nedescris, comori greu de imaginat din aur, argint şi pietre scumpe. Pe locurile precizate în testament ulterior au fost făcute săpături şi cercetări fără rezultat. Cele două situaţii, din Bucegi şi Apuseni, pot reprezenta prin asemănarea lor un scenariu din «illo tempore» sau poate cel din Bucegi este o o pastişă a celui mai vechi (din Apuseni).
Exemplele sunt neconcludente dar merită a fi menţionate, scenariul şi ideatica lor găsindu-se şi în alte «povestiri» asemănătoare din Tibet şi din munţii Anzi”2.
Bucegi – Apuseni – Tibet – Anzi.
Cunoscându-l bine pe autor, am fost frapați de tehnica acestuia de a forța conexiuni improbabile, a căror unică menire era să camufleze subțietatea subiectului. Comoara lui Pavel Varga (1716) are elemente punctuale (de ex. statuile de câini, masa și statuile din metale prețioase) care o apropie foarte mult de cel puțin alte două cazuri din Transilvania – David Albu3 (Chitid, 1787) și scrisoarea soldatului dezertor4 (Mții. Cindrelului, cca. 1860). Dar niciunul care să justifice menționarea ei într-un cadru bucegist.
Pur și simplu, e pusă ca să fie, și mai ales, e introdusă pentru a credibiliza poveștile incredibile despre porteurul Popa, pe baza sugestiei și a insinuării.
Desigur, nu i se poate imputa lui Dan Corneliu Brăneanu dorința de a înșela; zvonurile despre descoperirea lui Popa au existat în realitate, dar ce se poate extrage faptic din ele este mai mult decât dubios.
De unde aflase însă Dan Corneliu Brăneanu despre porteurul Popa din Bușteni? Știm din însemnările sale particulare; de la ing. V. Ionescu din Sinaia, crezut pe cuvânt pentru că era ”un neîntrecut cunoscător al locurilor, oamenilor și legendelor”.
În încheiere, să spunem că profitând de adresa deținută de Brăneanu l-am căutat la rândul nostru pe Popa. Era fostul cabanier de la Omu, tatăl actualului cabanier de la Omu. I-am văzut proprietatea, casa, acareturile, am vorbit cu persoane din anturajul lui. Nimic nu indică un îmbogățit peste noapte, un excavator de comori. Să spunem că am mers până acolo încât să întrebăm ce vorbea bătrânul Popa la băutură? Chestii banale, însă nimic despre statui de aur, tronuri de aur, sau pur și simplu ”mult aur”.
Note: 1,2Dan Corneliu Brăneanu – ”Explorări în enigmatic” II, Ed. C.I.D., București, 2016, pg. 27; 3S. Jakó – ”Cercetări arheologice la cetatea Grădiștea Muncelului în anii 1803-1804 (Contribuții la Istoria Arheologiei în țara noastră)”, în ”Acta Musei Napocensis”, III,1966; 4Andrei Cheran – ”În Țara Dacilor, la Sibiel”, în ”Formula As”, nr. 811/2008. Relatarea este bazată pe studiile col. (r) Ioan Părean, un om serios, de a cărui prietenie ne bucurăm și noi.
