Ca majoritatea miturilor cosmogonice, povestea Tăblițelor ”de la Sinaia” are la origine un bărbat și o femeie: ing. Vasile Ionescu și Maria Golescu. Două persoane cu preocupări comune, dar cu abordări complet diferite.
Doi diletanți care nici nu s-au cunoscut. Dar de la ei a plecat totul.
Paradoxal, fiecare a generat o linie genealogică, iar ambele au evoluat cvasi-independent, aproape fără a ști una de cealaltă, până în anul 2003. Aceste ramuri s-au dezvoltat în aceeași plajă temporală, dar lasă impresia stranie că ar fi aparținut unor universuri diferite.
În prezent, aceste două linii genealogice, dacă le putem spune așa, au ajuns la final. Învățăcelul inginerului silvic Ionescu, Vladimir Manoliu-Furnică, are 73 ani (n. 2.10.1948), iar continuatorul Mariei Golescu, Eduard Ioan Dan Romalo, 98 (n. 17.07.1923). În mod sigur ei n-au transmis tot ce aveau de transmis, nesigur este dacă eventual memoria le-ar mai permite-o, cu toată bunăvoința lor.
Ca ultimi martori în viață, Manoliu-Furnică și Romalo vor lăsa în urma lor un vid, de care natura are oroare. Și tocmai de aceea unii se vor grăbi să-l umple. Deja se grăbesc. În locul faptelor ei aliniază închipuiri, în locul cercetării, fantasme, în locul adevărului, povești tulburătoare despre adevăruri bolnăvicioase.
