Tăblițele ”de la Sinaia”

Dincolo de protocronism magic e panslavism activ

C.E. Ciucă

 

Să reținem că Usturoi și Copaci își debitau panseurile la începutul anilor 2000.

În 2014 apare, sau mai degrabă este percepută public, o doctrină a ”Rusiei Mărețe”1 (Magna Russia), aparent opusă celei euroasiatice. Afirmând în esența ei că ”Arienii din Carpați au fondat Rusia (ca popor și ca stat – n.n.)”2.

În fapt, nu e nimic nou, e discursul dacoman exploatat geopolitic. Dacă civilizația carpato-dunăreano-pontică e matca civilizației europene și prin urmare expansivă, o ramură a ajuns în mod natural și în răsărit, dând naștere sau civilizând prin amestec populațiile de acolo. Și iată cum rușii, dintr-o națiune de la periferia geografică și civilizațională a Europei devin rude, ba chiar rude privilegiate de filiația directă (fără interpuși), cu majoritatea popoarelor bătrânului continent.

Scopurile urmărite ar fi:

1. Rusia demonstrează că sunt un popor european la origine și nu un popor din stepele Asiei;

2. Rusia, rușii sunt descendenții arienilor din Carpați care sunt descendenții atlanților și practic rușii de azi ar fi un fel de popor ales, o rasa superioară, rasa ariană! (mai importantă decât alte popoare care și-au asumat o descendență similară, vezi evrei sau germanii);

3. Poporul rus de azi și poporul român ar fi rude prin strămoșii lor comuni;

4. Rusia se autopropune a fi rudă cu 75% din popoarele Europei și astfel să apropie Europa de Rusia în detrimentul Americii3.

Și, am adăuga noi, revendicând dreptul pământului (Jus soli) și dreptul sângelui (Jus sanguinis), s-ar putea întoarce legitim de unde au plecat. Nu, nu în mamele lor, ci pe la noi, prin țara noastră. Eventual nu pe jos, ci călărind șenilate.

Doctrina ”Magna Russia” trebuie înțeleasă ca parte a unui darwinism ideologic, în care diverse teorii concurează pentru întâietate, recunoaștere și oficializare. Ea nu a fost niciodată dominantă; susținătorii ei au încercat, poate mai încearcă încă, dar șansele sunt slabe. S-a argumentat că are de partea sa o solidă ”galerie” din mediul politic, academic și militar. Posibil să fie așa, dar optica este îngustă: are și Rusia faliții ei, cum îi avem și noi pe ai noștri. Dezonoarea nu este a țărilor, ci a instituțiilor care au clocit găoacele din care au eclozat acești șerpișori.

Invadarea Ucrainei de către trupele Rusiei lui Vladimir Putin a constituit prilejul a miriade de analize, enunțate de te miri cine și în calitățile cele mai improbabile. Geopolitica a fost regina balului, deși n-au fost uitate nici motivele politice, economice, sociale și militare. Însă analiștii mai atenți au întrezărit pe fundal țesătura ideologică, osatura care înmănunchează cumulul de factori enumerați anterior. O ideologie nebuloasă (fuzzy) și nu neapărat solid articulată, dar revanșardă și revizionistă, care-i inspiră Țarului Putin dreptul, dar și datoria, de a rescrie istoria.

***

 

În spiritul acestui ferment ideologic trebuie înțelese fantasmele lui Ustroi și Copaci. Ambii au vădite simpatii proruse. Însă credem că ralierea lor la narațiuni de tipul ”Magna Russia” este motivată de oportunism, de nevoia de a se prezenta ca persoane importante – personalități ”conectate” la un esoterism politic, vectori ai lui și pe cale de consecință parte din el. În sine sunt benigni atâta timp cât sunt mai degrabă sursă de ridicol decât de influență.

E timpul să reamintim cuvintele francezului Vladimir Volkoff:

În acțiunea de dezinformare, ca în orice acțiune de influențare, ținta este concepută (și privită) ca un complice. Este suficient să introduci în opinia (publică sau a unui grup) un catalizator microscopic, dar adecvat – și reacția se declanșează, având – și aceasta este esențial – toate aparențele spontaneității (…). Influențarea (…) nu va atinge randamentul maxim decât atunci când sunt expolatate modele și toanele care «plutesc în aer» în acele momente”.

Rușii au preluat elemente dacomanice românești, le-au reasamblat într-o geometrie favorabilă lor, pe care au dinamizat-o folosind și narațiunea Tăblițelor ”de la Sinaia”. Un Frankenstein ideologic, care se vitalizează și capătă tracțiune locală printr-un fabricație de secol XIX.

Și figura prinde. Liviu Teleoacă, prezentat ca cercetătător, în fapt un particular dispus să sacrifice perspectiva pentru un minor câștig de etapă:

În acest sens este dătător de speranțe faptul că Occidentul manifestă un interes în creștere pentru aflare originilor proprii, în timp ce Academia de Științe a Federației Ruse a făcut un pas hotărâtor în acest sens, recunoscând public că «triburile de arieni din Carpați au fondat Rusia și poporul rus de azi», ceea nu este o diversiune, cum s-au grăbit unii să speculeze, ci o realitate verificabilă și chiar verificată, din moment ce lingvistica a definit demult grupul limbilor balto-slave, iar balticii sunt traci la origine4.

Îl cunoaștem prea bine pe dl. Teleoacă, este un om bine intenționat dar ”scurt în bandă”, cum ar zice băiețiii de oraș. Nici mintea și nici cunoașterea nu dau pe-afară la el. De aceea nu ne propunem să-l judecăm prea aspru și nici n-o facem; l-am indicat doar ca exemplu de poporan care se bucură degeaba, fără să remarce că vrăjmașul îi taie craca de sub picioare.

Alta este situația cu generalul în rezervă Mircia Chelaru, om uns cu toate alifiile și trecut în timp prin majoritatea instituțiilor naționale de forță. Chelaru, care nu este nici prost și nici incompetent, poate fi întâlnit în cele mai ciudate ipostaze: de la șef de Mare Stat Major, traseist politic și pușcăriabil, până la parlamentar, inițiat (mason și esoterist de mâna și ziua a 7-a) și dacoman notoriu. Ba chiar la întâlnirile lui Dughin cu publicul, unde se dezvăluie ca fan al ”Măreței Rusii”:

Un domn de vârstă matusalemică-l întreabă pe Dughin despre originea pur-dacică a românilor. Dughin îi răspunde practic cu un «nu știu, mă doare-n cot, vă privește», dar într-o manieră mult mai elegantă. Mircea Chelaru, general în rezervă și fost coleg de partid cu Funar vrea să știe dacă rușii sunt urmașii unor triburi ariene din Carpați, Dughin cataloghează informația drept fake news5.

Rizibil, dar reconfortant. Prostiile astea au aceiași susținători și aceeași audiență și în Rusia, și în România: bătrâni ramoliți, agenți de influență minoră și conserve ieșite din termenul de valabilitate, fără nicio priză și fără niciun impact public major. Pe plan informativ situația poate sta puțin altfel, dar și acolo este controlată de cine e abilitat s-o controleze.

Pe pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei în România sunt de găsit lăcrimările pricinuite de reținerea la graniță, împachetarea și returnarea cu primul zbor a ”omului de știință și cercetătorului rus” A.I. Umnov-Denisov. Acesta venise în România să-și conferențieze panseurile despre plăci de plumb, despre daci, slavi și care o mai fi fost punctajul serviciului de informații al cărui ventriloc paravion era.