Dacă ai răbdarea și nervul de a-i asculta pe diverși susținători ai antichității și ”ocultării” Tăblițelor ”de la Sinaia”, inevitabil apare în discuție subiectul istorici și arheologi, cu ham-ham-ham, câr-câr-câr și bla-bla-bla. Că de ce nu se interesează, că de ce nu cercetează, că de ce…
Studiul lui Daniel Spânu, publicat însoțit de precautul subtitlu ”Eseu”, datează din 2021. În breasla sa, dr. Spânu este un fel de Hector modern, un apărător legendar al cetății; aproape că n-am găsit istoric care la auzul subiectului să nu ne trimită la publicistica lui. O situație tipică anomiei românești: normalitatea este privită ca o încărnare a marilor virtuți.
În parte remarcabil, în parte perfectibil, ”Ficțiune și istoricism sau trecutul ca alchimie. Observații asupra plăcilor din plumb «de la Sinaia». Un eseu” (A.R.A, București, 2021, pg. 419-46) există.
Recomandându-l la rândul nostru (cu limitările deja enunțate), am constatat că era complet necunoscut tăblițologilor de weekend. Tocmai agitații cu ham-ham-ham, câr-câr-câr și bla-bla-bla. Nu că situația ne-ar surprinde; am avut suficient timp pentru a realiza că ufologia nu este despre OZN-uri, paranormalul despre însușiri sau procese cognitive exotice, dacomania despre daci sau tăblițologia despre Tăblițe. Spus brutal: pur și simplu unii șmecheriți fură curent și vând naivilor literatură SF la raionul de non-fiction.
Mai jos pentru cunoaștere, lectură și aprofundare, studiul în cauză:
