Despre implicarea arheologului Dinu V. Rosetti (†) în problema plăcilor de plumb există informații încrucișate, dar rarefiate.
Cea mai consistentă relatare o datorăm poetului Ion Gheorghe, care a denumit plumburile ”Tabletele Rosetti”, împrumutându-le numele celui care i-a facilitat cunoașterea lor. Gheorghe povestește că în anul 1974, în urma unei vizite acasă la Rosetti:
”am ţinut şi eu pe palme patru tăbliţe de-acelea de bronz şi am plecat de la susţinătorul statuetelor de paste litice, cu vreo şase pagini imprimate cu inscripţiile şi desenele de pe acele obiecte în bronz”1.
De ce a socotit poetul plumbul bronz? Probabil din neștiință! Două dintre plăcile văzute fizic la Rosetti, sunt2 pozițiile 001 și 002 din numerotarea Romalo.
Gheorghe amintește și că Rosetti ar fi publicat o serie de articole despre plăci:
”referentul meu publică într-un ziar de mase un scurt ciclu de inscripții decriptate de pe statuete ce scosese din siturile arheologice prin care își ilustrase viața”3;
”într-un serial în România Liberă începuse să descrie şi să traducă texte de-un interes uluitor. Îmi aduc aminte că într-o inscripţie de pe o statuetă din aceeaşi colecţie evazivă şi declarată ca falsă, cercetătorul sitului arheologic de la Cetăţeni descoperise cuvântul Diva ceea ce revoltase pe ceilalţi colegi într-ale istoriei”4.
Despre preocupările lui Rosetti vizavi de tăblițe relatează și arheologul Vasile Boroneanț (†):
”Cunosc că Radu Vulpe și Dinu Rosetti au încercat să găsească legătura dintre tăblițele în discuție și arheologia veche, dar nu au găsit”5;
”… prin anii ’60, istoricul Dinu C. (sic!) Rosetti a prezentat, într-o conferință pe tema plăcilor de plumb, 12 piese din cele peste 100 care existau la acea vreme în institut. Aceasta se întâmpla într-o perioadă în care Institutul de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR declanșase o campanie care urmărea traducerea celor două plăci de plumb de la Mănăstirea Sinaia”6.
Noi nu am reușit să găsim referințe; ceva trebuie să fi fost totuși. Trimiterea la anii ʼ60 este eronată – ISISP-ul a început să se intereseze de artefactele ”de la Sinaia” la sfârșitul anilor ʼ70. Găsim în documentele interne ale acestui Institut o referință directă la persoana în discuție:
”Istoricul Dinu Rosetti ne-a informat că a trimis în R.F. Germania materiale din plăcuțele respective, pentru a determina pe bază de analize chimice vechimea acestor plăcuțe”7.
Gheorghe află de la arheolog despre ”o colecție de cincizeci de placate (plăcuțe? – n.n.) de bronz ce-au zăcut în subsolul Institutului de Arheologic până când, neputând nici un savant al vremii să le decripteze, au fost declarate falsuri, date la topit și definitiv considerate, câte au putut fi salvate, drept falsuri”8.
Aparent independent, V. Ionescu avansează aceeași afirmație:
”iar un muzeolog, vrînd probabil să nu-l mai inaomodeze, – a dat o bună parte din ele la topit fără nici un pic de jenă sau responsabilitate”9.
Nu este clar dacă anumite elemente de finețe, punctuale, din citatul de mai sus provin într-adevăr de la Dinu V. Rosetti sau dacă memoria lui Gheorghe le amestecă cu cele aflate ulterior prin intermediul celor de la ISISP. Susținerea noastră nu este deloc gratuită; fotografia care-i ornează articolul din 1980 și pentru furnizarea căreia Gheorghe îi mulțumește explicit lui Nicolae Copoiu de la ISISP, este ulterior trecută, magic, în contul lui Rosetti:
”Câteva imprimate și fotografia uneia (s.n.) au ajuns și la mine grație arheologului neoficial (?! – n.n.) pe numele căruia trec astăzi, în semn de respect și dorință de dreptate, acele sacre obiecte Tabletele Rosetti”10.
Cert este că povestea cu aurul topit de Carol I, livrată de Gheorghe în contextul arheologului, nu-l are pe acesta drept sursă:
”Ion Gheorghe ne-a mărturisit că despre existența și topirea unor originale de aur a aflat mai târziu, când povestea plăcilor de la Sinaia a fost prezentată în presă, în 2005 și 2005”11.
Însă episodul cu topitul unei părți din materialul depozitat la MNA/IAB reprezintă o explicație convenabilă pentru arheolog, care din apporteur devine omul providențial, salvatorul. Să tragem aer în piept și s-o spunem din scurt: piesele alea nu aveau ce să caute acasă la persoana Rosetti. Dacă placa 002 există și în prezent la MNA/IAB, placa 001 nu a mai fost returnată.
O altă plăcuță, de mai mici dimensiuni, a fost înstrăinată de Rosetti către Muzeul Curtea de Argeș. Bine măcar că a vândut-o unui muzeu și n-a traficat-o pe piața neagră a obiectelor de artă.
Pe reversul unora dintre piesele de la MNA/IAB, apare scris cu creionul ”Desenat”. Credem că însemnările au legătură directă cu acele ”înscrisuri și imagini copiate pe hârtie prin metoda hașurării sau a «baterii»”12 de care vorbea poetul Ion Gheorghe. Sunt singurele datalii materiale care amintesc de interesul manifestat de arheologul Dinu V. Rosetti față de plumburile ”dacice”.
Note: 1,4Ion Gheorghe – ”Deochiul Gorgonei” (ediție on-line), pg. 280; 2,3Ion Gheorghe – ”Eponimatele eternității în Tăblițele de plumb”, Ed. Muzeului Literaturii Române, București, 2007, pg. 8, respectiv pg. 7; 5Dumitru Manolache – ”Cercetători, mafioți și servicii secrete, pe urmele Tăblițelor dacice de la Sinaia (I)”, în ”Gardianul”, 1.06.2005, pg. ?; 6Dumitru Manolache – ”Tezaurul Dacic de la Sinaia. Legendă sau adevăr ocultat?”, Ed. Dacica, București, 2006, pg. 73-74; 7Referatul ISISP/”Magazin istoric”; 8,10Ion Gheorghe – ”Cogaioanele. Munții marilor pontifi” (carte terminată în 29.XII.1999), Ed. Cartea Românească, București, 2004, pg. 359; 9Mărturia VAI; 11,12Dumitru Manolache – ”Tezaurul Dacic de la Sinaia. Legendă sau adevăr ocultat?”, pg. 74.
