Arheologul Eugen Silviu Teodor (MNIR) este invocat inițial de Aurora Pețan în capitolul său din ediția a II-a a cărții lui Romalo:
”Cât privește iconografia, cu sutele de reprezentări mărunte, cu cetăți, armate, zei, temple, căpetenii, simboluri, toate distribuite coerent și consecvent în funcție de epocă și regiune, arheologul Silviu Teodor a demonstrat că «falsificatorul» nu ar fi putut face această muncă fără să aibă la dispoziție un calculator: nu exisită inconsecvențe, nu există contradicții”1.
Apoi într-un interviu acordat de aceasta lui D. Manolache, în exclusivitate pentru ”Observatorul de Toronto”:
”Arheologul Silviu Teodor de la Muzeul Național a făcut un studiu de imagine, timp de câteva luni. A grupat toate aceste imagini și le-a introdus într-o bază de date. Rezultatul a fost de-a dreptul surprinzător: nu exista nici o inconsecvență. Dacă ar fi existat un falsificator, acesta și-ar fi coordonat extraordinar de bine munca, pentru că nici o imagine nu se bate «cap în cap», pe nici una dintre plăci”2.
Eugen Silviu Teodor are un CV public de 10 pagini și un site personal (esteo.ro, unde-și menționează inclusiv lucrările netipărite sau în stare… onirică = ”vise”). Ne-a mirat lipsa oricărei mențiuni la celebrul său studiu ”de câteva luni”, așa că l-am contactat telefonic. Ce-am aflat:
-
-
- Că este ocupat și subiectul nu mai intră în preocupările lui;
- Că studiul a fost prezentat, la o dată neprecizată, ” la Universitate” (la Seminarul arheologic ”Vasile Pârvan” al Facultății de Istorie de la Universitatea București din ianuarie 2005?).
-
S-a arătat deranjat de specializarea interlocutorului, psihologie-sociologie: ”dacă erați istoric, mai stăteam poate de vorbă”. Cu accent pe ”poate”. Desigur, nici Romalo și nici Pețan (pe atunci!) nu erau istorici, dar astea sunt amănunte complicate la pretexte ieftine.
Când i-am spus că nu e fair ca un studiu confidențial în fapt să fie invocat ca argument într-o dezbatere publică, Teodor ne-a expediat. De altfel nu avea nevoie de noi ca să știe că două studii independente, plasate pe poziții diametral opuse – Olteanu și Nicolaescu – îi infirmaseră indirect concluziile. Și cum nimeni nu-i contestă pregătirea și expertiza, urma întrebarea privind mobilul real și n-avea rost.
Până una alta, noi considerăm că Eugen Silviu Teodor a făcut un studiu de care nu-și amintește cu plăcere și l-ar vrea uitat. Un studiu de imagine (pentru imagine). Poate și dintr-o prietenie… cu beneficii. Dar argumentația științifică nu se construiește pe astfel de considerente. Și nici pledoariile pe studii fantomatice.
Notă: 1Dan Romalo – ”Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”, Ed. Alcor, București, 2005, pg. 309-310.
