Vasile Ionescu l-a cunoscut personal pe arheologul Constantin S. Nicolăescu-Plopșor (†30.05.1968), căruia i-a ”înmânat unele copii”1 după artefacte. Câte exact nu se cunoaște; știm precis de două:
”Ne referim la imaginile inscripţiilor obţinute prin imprimare cu creionul – cu neputinţă de citit – efectuată de respectabilul ing. V. Al. Ionescu care ne-a informat că plăcuţele facsimil au fost înmânate regretatului profesor C. Niculescu-Plopşor (sic!)”2.
Din enumerare autorilor rezultă că cele două artefacte erau diferite de cele de la Mănăstirea Sinaia și de placa 122, dar trebuie avută în vedere doza consistentă de incoerență a fratelui Iordache Moldoveanu.
Contribuția lui Nicolăescu-Plopșor i-a provocat dezamăgire inginerului Ionescu:
”Printre cei care le declarau falsuri se numără și Nicolaescu Plopșor”3.
Dumnezeu știe ce s-a întâmplat cu piesele ajunse în posesia arheologului. C.S. Nicolăescu-Plopșor a avut trei copii: Dardu, Ioan și Stanca (Mira). Ultima a murit în decembrie 2017.
***
Am luat în calcul și posibilitatea ca inginerul Ionescu să-l fi cunoscut pe Nicolăescu-Plopșor prin intermediul lui Daniel Ruzo. Cum peruanul a ajuns pentru prima dată la Sinaia în data de 25.06.1968, scenariul nu se confirmă. Astfel, arheologul oltean ne oferă, pe moment, cea mai timpurie atestare a existenței unor copii metalice după tăblițe, aflate în posesia lui Vasile Ionescu.
Note: 1Iordache și Bălaș Moldoveanu – ”Dacii vorbesc. Introducere în tracologie”, nota de la pg. 134; 2Ibidem, nota de la pg. 135; 3Mărturia V.A.I., fila 7. Sursa foto: arheologi.ro.
