Tăblițele ”de la Sinaia”

Asupra provenienței medaliei1 rotunde (placa 112), Romalo precizează:

Ea a fost donată autorului de către profesorul Ion Lucian Murnu, care o știa de mult în colecția familiei sale, fără însă a putea preciza proveniența ei2.

Provenit dintr-o familie de aromâni cu origini în Macedonia, Ion Lucian Murnu (†12.04.1984) s-a afirmat în domeniul artelor plastice. În ceea ce privește artefactul discutat, legătura pare a fi George Murnu (†1957), unchi pe linia paternă. Acesta:

s-a dedicat studiilor de literatură şi lingvistică elenă, fiind prof. univ. titular la Catedra de arheologie a Universităţii Bucureşti. Ulterior este numit director al Muzeului de Antichităţi (1909-10 – n.n.), iar din 1923 este ales membru al Academiei Române3.

Din păcate, Romalo n-a insistat pe relația George Murnu și prin extensie, pe posibila proveniență a medaliei din chiar muzeul pe care acesta l-a condus. Bănuim și de ce: o piesă ”din aliaj pe bază de cupru4 n-avea ce să caute la un loc cu cele de plumb. În cel mai bun caz, era o ipoteză greșită; în cel mai rău, îi dădea ipotezele peste cap.

Apartenența la corpusul Tăblițelor ”de la Sinaia” este certificată de mai multe elemente grafice și alfabetiforme. De exemplu profilul uman central, pe care Răzvan Anghel5 îl identifică cu regele Burebista și îl regăsește aidoma pe plăcile 39 și 95. Ipoteza folosirii aceluiași poanson în toate trei cazurile merită atenție, dar și o oarecare rezervă, de vreme ce metrica vignetelor nu a fost studiată de autor. (Probabil de aici formularea precaută ”tip de poanson”).

Același Răzvan Anghel consideră piesa o monedă: ”Boerobisto bate monedă cu chipul său. Placa 112 este una dintre aceste monede6. Nu ne-am fi oprit asupra acestui aspect dacă n-ar exista o stranie ”coincidență”.

Plecând de la variația cantității de aur și argint în denarii dinastiei Iulio-Claudiană (Sutherland 1984, Walker 1978) și aplicând paritatea tradițională 1 aureus = 25 denari (Cassius Dio, ”Istoria romană”, LV, 12), Richard Hobbs7 calculează valoarea teoretică intrinsecă a raporului dintre aur și argint:

 

1 aureus (≅7.8 gr. Au) = 25 x 1 denar (≅3.70 gr.) =  ≅92.5 gr. Ag

 

Quinarius aureus este un termen convențional care desemnează valoarea de 12.5 denari. Greutatea indicată de Romalo pentru piesa în discuție este de 46,38 g, aproape identică cu cea a unui quinarius aureus. Doar materialul diferă: aur vs. aliaj de cupru.

Revenind la familia Murnu, ca act juridic, ”donația” invocată de Dan Romalo, nu poate exista în lipsa unui act de donație. Datat, semnat, autentificat. O dispune D. Romalo de așa ceva?

Grosul arhivei personale  și biblioteca lui G. Murnu se află la BAR, filiala Cluj-Napoca. Aviz amatorilor!

 

N.B. Fotografiile alb-negru sunt extrase din cartea lui Dan Romalo, iar cele color de pe un site… rusesc. Deși declarativ Brigada ”Dacica” pozează în promotori dezinhibați ai acestor artefacte, refuzul lor de a pune la dispoziția publicului poze de calitate, referențiate, spune altceva. Paradoxal, tocmai ei acuză de-a valma istorici, arheologi și instituții de obstrucționare și ”ocultism”. Reamintim că întreținerea și exploatarea monopolului informațional asupra datelor neclasificate este apanajul oamenilor nesiguri pe cunoașterea și expertiza lor.

 

Note: 1Termenul este folosit urmând indicația autorului, iar în ceea ce ne privește, strict convențional; 2Dan Romalo – ”Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”, Ed. Alcor, București, 2005, pg. 144; 4Dan Romalo – Op. cit., pg. 26; 5Răzvan Anghel – ”Chronoso due la Zamolxiu. Ani de la Zamolxio. Traducerea plăcilor dacice de plumb”, ediție digitală, București, 2020, pg. 96; 6Ibidem, pg. 477; 7Richard Hobbs – ”Late roman precious metal deposits, c. AD200-700: changes over time and space”, PhD degree thesis, Institute of Archaeology, University College London, 1997, pg. 35.