”Flacăra la dispoziția dumneavoastră” era o rubrică de ”sesizări, propuneri, soluții” menită să medieze ”un dialog fructuos între cetățeni și autorități”. Un artificiu jurnalistic, desigur. În fond, ce i-ar fi oprit pe distinșii cetățeni s-o ia pe scurtătură, apelând chiar ei la ”cei în drept”? În 1985 este rândul mehedințeanului Petre Cârstea să muște momeala:
”În anul 1981 am descoperit la Elisova o statuie din piatră de calcar a cărei poză o anexez acestor rânduri. I-am spus – poate gândindu-mă la «pietrele» lui Brâncuși – «Cap de dac». De atunci cercetez cu fascinație locul acela, pentru că este un loc al unei foste comune. Comuna Elisova a dispărut datorită ridicării apelor Dunării prin barajul Porțile de Fier. Din 1981 și până în prezent, am găsit în zonă două statui și o mulțime de figurine al căror loc, firesc, cred că ar fi într-un muzeu. Tot aici am găsit o piatră de câteva sute de kilograme, pe care se află o inscripție ce s-ar putea să fie tot atât de veche ca aceea de la Tartăria. Este vorba de niște linii și puncte fin incizate. Nefiind specialist, vă solicit publicarea acestor rânduri în scopul de a atrage atenția celor în drept în sensul verificării științifice a documentelor pe care le dețin (Petre Cârstea, comuna Berzasca, județul Caraș-Severin)”1.
Deși zona a fost puternic afectată de amenajările hidroenergetice recente, scurta inserție din ”Flacăra”, reluată extensiv în ”Noi Tracii” (1988) ne indică că obiectivul nu a fost afectat, existând încă în teren:
”Necropola de la Elișova (poz. 14) se găsește la confluența pârâului Elișova cu Dunărea, prezentând pietre tombale așezate în grup de trei sub forma unei pietre de incinerare. Unul din menhirele acestor vetre are formă litho-cefală, la care se poate identifica trei orificii ce marchează gura și nasul.
Gura este redată printr-o incizie excentrică, demonstrând funcția artei antice de a prezenta și dedubla în același timp, încifrând strămoșul. În cadrul acestei necropole s-a descoperit un idol, care a fost predat la Muzeul din Cluj pentru datare. Este posibil să prezinte un zeu mani sau un strămoș.
În cadrul unor vetre s-au descoperit litho-tricefali ce reprezintă pe zeul Hermes, cu funcție apotropaică și magică în conducerea spiritului celui decedat spre nemurire. (…)
Prezentăm o vatră funerară având în prim plan o piatră tombală cu simboluri criptice, constând din hieroglifele dreptunghi, semnul egal (puntea) și un crin.
Petroglifa transmite o scriere hieratică cu funcție apotropaică și magică, ezoterică, deosebită de cea demotică, care era exoterică. În partea stângă menhirul este cioplit și conservă o scriere ce poate fi certificată, excluzându-se posibilitatea confundării cu un «joc al naturii». O parte din menhirele antropo-cefale sunt orientate spre est, cu deschiderea vetrei spre vest, desvăluind cunoașterea de către strămoși a antinomiei est-vest (viață-deces). Este posibil ca, identificând un grup dc menhire a căror poziție nu a suferit modificări, să putem data necropola în funcție dc efemeridele locale ale astrului celest.
Dispunerea pietrelor tombale ternar, litho-cefalo-antropia menhirului, prezența zeilor mani, identificarea zeului Hermes confirmă practicarea orfismului de către civilizația cercetată. (…)
Geneza pietrei tombale o identificăm în arhaicul primitiv, când, în urma fenomenului de animism, erau adorate pietrele (litholatrie), ce s-a transmis diacronic și conservat fără schimbări de sens până azi.
Strămoșul devenit zeu mani după deces – pe timpul idolatriei era reprezentat inițiaților printr-un menhir antropocefal. (…)
Scrierea de pe menhir, deși deteriorată, datorită agenților atmosferici, nu pune probleme de certificare, ci epigrafice. Acribia și onestitatea la care obligă descifrarea unui astfel de mesaj impune să nu ne hazardăm în pronunțarea asupra paternității, până nu se restaurează. (…)
În perimetrul acestei necropole s-a mai găsit un idol, care nu este un joc al naturii, deoarece conservă urmele de prelucrare. El reprezintă un «gânditor», confirmând că în acest spațiu înțelepciunea era la ea acasă încă din antichitate. Necropola aparținea unei comunități ce a avut vatra2 în zona Vârtop sau în bazinul pluviometric al pârâului Elișova”3.
Din citare s-au eliminat divagații ocultist-esoteriste și pseudohermeneutice. Considerăm semnificativă alegerea autorilor de a se concentra asupra lor în detrimentul elementele de localizare și descriere.
Nu cunoaștem dacă cetățenii Petre Cârsteași Aurel Collă mai trăiesc (coautorul din ”Noi Tracii”, maiorul Florin Olteanu din Brașov, nu). În rest, trebuie cercetat la fața locului.
Note: 1Magda Nedelea – ”Flacăra la dispoziția dumneavoastră” (& Petre Cârstea), în ”Flacăra”, nr. 33 (1574)/16.08.1985 , pg. 18; 2”Cetatea Elișova (Vărtop) (poz. 13) La confluența pârâului Elișova cu Dunărea în aval de Drencova, pe o înălțime cu denumirea de Vârtop” (pentru sursă vezi urm.); 3Aurel Collă, Florin Olteanu – ”Posibil depozit arheologic în arealul Berzasca-Elisova”, în ”Noi Tracii”, nr. 163/iunie 1988, pg. 18-21.