ParanormalAmprenta albastră 2

”Statueta blestemată” este o narațiune minoră publicată inițial de Emil Străinu în revista literară ”Luceafărul” (nr. 30-31/ 3.08. 2005). Ulterior, a fost inclusă în volumul omonim, apărut în 2008 la editura bucureșteană Triumf (pg. 19-25). Prin această carte au luat contact fanii genului cu subiectul pe care-l vom aborda în continuare.

Pe scurt este vorba de o mică statuetă reprezentând un demon, găsită întâmplător și care trece din mână în mână, cauzând decesul celor care o dețineau temporar. După felul în care a fost reprodusă și distribuită masiv pe Internet în transcrieri și rezumate, povestioara a prins la public. În ciuda acestei popularități, nu am reușit să identificăm nici măcar o singură intrare care-și propune să interogheze cazul, pentru a-i afla valoarea de adevăr. În cele ce urmează, ne propunem să umplem noi acest gol.

 

Amprenta albastră 1

 

Emil Străinu indică un lanț de aparținători și decese ciudate. Se dau nume, cauze ale morții și chiar unele amănunte. Acesta ar fi un punct de plecare.

      • Ce s-a întâmplat de aici în colo ştim din istorisirea bătrânului, care mai târziu ne va povesti cum după cam o jumătate de oră, lucrătorul nostru obosit, băut şi neatent va fi accidentat mortal de un tramvai ce avea traseul prin zonă. Bizar sau nu tramvaiul avea numărul…13!”.

Deoarece se face trimitere la un anonim, împrejurările morții nu pot fi verificate. Linia de tramvai 13 s-a desființat în data de 3.10.1990, ultimul traseu fiind Granitul – Cișmigiu, via Bucur Obor. Așadar, evenimentele relatate se petrec în vara anului 1990.

      • Din grădină noi nu aveam să ştim că la ieşirea din cârciumă bătrânul va cădea ca trăsnit lângă un gard de unde abia a doua zi îl va ridica IML-ul. Vom afla mult mai târziu întâmplarea, cât şi faptul, că decesul avea cauză …un infarct fatal pe un fond alcoolic exagerat la care se adăugase cani­cula şi bineînţeles vârsta înaintată”.

Deoarece se face trimitere la un anonim, împrejurările morții nu pot fi verificate.

      • Constantin Duică. Astfel într-o zi citesc în ziar că profesorul Duică a murit în urma unui… accident de maşină! Mai târziu am aflat că în numă­rul de înmatriculare al maşinii era şi cifra… 13!”.

Jurnalistul Constantin Duică (n. 28.04.1939) a fost redactor-șef și redactor-șef adjunct la ”Dimineața”. Cu puțin timp înainte de miezul nopții zilei, în noaptea de 12-13 decembrie 1992, însoțit de minorul de 5 ani Cristian Nicolae Duică,  ignorând culoarea roșie a semaforului, se angajează la o traversare pe trecerea de pietoni din fața restaurantului Budepesta. Este grav accidentat de un Mercedes cu numărul de înmatriculare 2-GR-8180, condus de Ion Păun (23 ani). Minorul scapă ca prin minune neaccidentat. Duică este transportat la Spitatul ”Gh. Marinescu” în ziua de 13 decembrie, ora 0.25, unde este operat. Din cauza complicațiilor decedează în ziua de 14 decembrie, ora 0.30.

Faptul că lucra la ”Dimineața” și că atât accidentul cât și decesul s-au produs în dimineața unor zile poate constitui o ironie a sorții. Însă tragismul situației nu lasă loc unor astfel de interpretări deplasate.

Observăm că E. Străinu încurcă niște detalii, dar ele nu periclitează cu nimic situația de ansamblu. Constantin Duică a murit într-adevăr într-un accident de mașină, doar că 13 se învârte – pe aproape – cu data accidentului, nefiind conținut în numărul de înmatriculare al mașinii. Și, evident, 13 e număr, nu cifră!

      • Vasile Ichim. Şi uite aşa cum stăteam eu jumăte adormit la televizor, la un jurnal de miez de noapte, ca prin vis aud cum crainica anunţă că Parlamentul anunţă dispariţia prematură din viaţă a deputatului de Giurgiu Vasile Ichim, în urma unui infarct fatal! Cred că într-o microsecundă eram treaz de-a binelea”.

Ichim I. Mircea-Adrian (n. 26.09.1944) a avut o bogată activitate publicistică. Era și președinte-director general al Fundației ”Dimineața”, care publica ziarul cu același nume. La alegerile din septembrie 1992 a fost ales deputat in partea F.D.S.N. în circumscripția electorală 19 Giurgiu. Ichim a decedat în ziua de duminică, 28.02.1993, ora 11, din cauza unor probleme cardiace. Cu două săptămâni înainte de deces suferise un infarct miocardic sever.

Deși este aproape inexplicabil motivul din care E. Străinu încurcă prenumele (Mircea-Adrian cu Vasile), din nou, imaginea de ansamblu rămâne intactă. Mircea Ichim a murit într-adevăr în urma unui infarct sau a complicațiilor produse de acesta.

      • Victor Ianculescu. Aici însă firul se rupe, domnul Ianculescu nemaisunându-mă niciodată, deoarece chiar a doua zi un prieten co­mun, redactor de la revista menţionată, domnul Ionel Grama, mă anunţă că domnul Ianculescu a murit ucis de un tânăr vitezoman, chiar pe trecerea de pietoni undeva, în cartierul Militari”.

Redactor la revista ”Lumea Misterelor”, V. Ianculescu (n. 03.03.1939) a decedat în ziua de vineri, 14.11.2003. Împreună cu un alt vârstnic, a fost accidentat mortal în jurul orei 13.30 pe Bld. Iuliu Maniu, pe trecerea de pietoni din dreptul pieții Veteranilor (Militari) de un autotrurism Honda Civic cu numărul de înmatriculare B-35-ULM, condus de Pâslaru Răzvan (21 ani). Șoferul circula cu viteză excesivă.

În acest caz, E. Străinu relatează faptele cu exactitate. Mai mult chiar, îi scapă coincidența orei accidentului -13 – pe care probabil nu o cunoștea.

      • Marius Tupan. După multe insistenţe îmi răspunde soţia sa care îmi comunică îndurerată că maestrul Marius Tupan… a murit de infarct pe o stradă în Bucureşti…”.

Scriitor și publicist de seamă și redactor-șef la ”Luceafărul” din 2003, Marius Viorel Tupan (n. 18.04.1945) a decedat în ziua de joi, 6.12.2007, în urma unui infarct miocardic. Tragedia s-a întâmplat în plină stradă, pe Calea Victorie, în timp ce maestrul Tupan se îndrepta spre redacția ”Luceafărul”-ui. Pe soția sa, menționată de E. Străinu o cheamă Ana-Maria Tupan.

Și în acest caz, E. Străinu relatează faptele cu exactitate.

(va urma)

 

 Notă: Citatele sunt extrase din Emil Străinu – ”Statueta blestemată”, Ed. Triumf, 2008, pg. 19-25.

 

Episoade I,