Tăblițele ”de la Sinaia”

Referirile lui Dan Romalo la opera lui Theodor Mommsen (1817-1903) par ciudate pentru un inginer electro-mecanic. În realitate, acesta a folosit referințele oferite de Mihai Gramatopol în ”Dacia Antiqua”, carte de unde preia de altfel și atributul ”apocrifă”, folosit în cele două ediții.

Ce afimă Romalo:

Acesta este un fapt cu atât mai inexplicabil cu cât se știe, și se știa și atunci, că un savant de talia lui Mommsen și-a dat osteneala. în secolul trecut, să consemneze – în paginile 6*-12* din volumul III-1 al monumentalei sale opere. Corpus Inscriptionum Latinarum – existența a 73 de artefacte cu inscripții latinești, originare de pe teritoriul Daciei antice, cu toate că el le considera falsuri certe. Apreciind că aceste inscripții ar putea fi, cândva, utile – ca mărturii capabile să lămurescă eventuale probleme de istorie rămase neclare – el precizează, în măsura posibilului, la fiecare piesă în parte, locul unde a fost găsită, în ce colecție se află, dacă este considerată originală sau falsă, adăugând și propriile comentarii de specialitate1.

Și cum speculează D. Manolache referința:

În carte însă, domnia sa îl menționează pe savantul Mommsen ca posibil lămuritor al ”eventualelor probleme de istorie rămase neclare”. Acesta, în monumentala operă Corpus Inscriptionum Latinarum, consemna în sec. XIX-lea existența a 73 de artefacte cu inscripții latinești, originare din Dacia antică, pe care le considera falsuri, dar despre care preciza, la fiecare piesă în parte, locul unde a fost găsită, în ce colecție se află, dacă este considerată originală sau falsă, adăugând și propriile comentarii de specialitate. Rămâne însă un mister, de ce autorul Cronicii gete nu a încercat el însuși să tranșeze problema, cu atât mai mult cu cât, iată, avea și o sursă de informații pe care putea să o exploateze eficient și să lămurească multe lucruri (s.n.)”2.

Romalo folosește referința Mommsen pentru a evidenția că inclusiv falsurile merită cercetate atent și indexate. Plecând de la coincidența 73 ”artefacte” / 73 plăcuțe, Manolache crede – fără să fi lecturat originalul! – că Mommsen se referea la tăblițele din Muzeu și apoi se lansează în speculații gratuite.

Cartea lui Manolache a apărut la Ed. Dacica, a Aurorei Pețan. De obicei, un editor serios îi semnalează autorului erorile flagrante, pentru a nu-l expune (și a nu se expune) gratuit penibilului. Pețan n-o face, deși ea, lingvista, trebuia să știe ce și cum e cu Mommsen, nu Manolache, jurnalistul. Oricum, vorbeam de editori serioși…

 

Note: 1Dan Romalo – ”Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”, Ed. Alcor, București, 2005, pg. 258; 2Dumitru Manolache – ”Tezaurul Dacic de la Sinaia. Legendă sau adevăr ocultat?”, Ed. Dacica, București, 2006, pg. 186.