Pe etichetele sticlelor de vin întâlnim acronimele DOC și IG; standarde care printre altele le certifică proveniența geografică. În sintagma Tăblițele de plumb ”de la Sinaia”, ultima parte s-ar dori tot un soi de marcă geografică. De fapt nu-i așa, nu-i chiar așa deloc.
Pe ce se sprijină ea?
Pe două ”tablițe” (una rotundă și una dreptunghiulară), alternativ depozitate și expuse la Mănăstirea Sinaia. Înainte de a fi ”descoperite” de ing. V. Ionescu, nu există nicio mențiune a existenței lor acolo, când și de unde au apărut. (Formularea ”nu există” nu trebuie considerată la modul absolut, ci probabilistic. Dacă s-au întreprins cercetări susținute acolo unde ar fi trebuit să se găsească și totuși nu s-a găsit nimic, foarte probabil să nici nu existe ceva de găsit.)
Și pe mărturia unică a inginerului Ionescu, devenită tardiv publică majoritar prin terți. (Să nu se uite că până la noi viziunea lui Ionescu era cunoscută public exclusiv prin terți.)
Și pe nimic altceva. Publicul ar putea fi uimit. Cum, noi am citit și despre asta și despre asta și despre asta… Desigur. Dar sunt doar vorbele lipsite de suport ale unor oameni care mint atât de mult și atât de prost, încât unii au ajuns la stadiul în care nu mai pot deosebi realitatea de propriile aiureli și închipuiri.
