”George Matheescu-Sinaia1 s-a născut în comuna Tohani, plasa Tohani, județul Buzău, la 10 februarie 1870, din părinți săraci, țărani pălmași la renumitele vii din regiune”2.
Rămas copil orfan de ambii părinți, după o scurtă perioadă petrecută la o rudă din Otopeni, ajunge la Sinaia, ”unde este chemat de o mătușă a sa, după mamă, soția băcanului Lazaride. Acesta, fără copii, ajuns la o vârstă înaintată, comerciant cu dever, avea nevoie de un «băiat de prăvălie», persoană apropiată, de încredere, cu moștenire asigurată”3.
Pasiunea sa timpurie pentru colecții de tot felul a urmat un traseu clasic: curiozitatea, acumularea nediscriminată, fixarea:
”… o zi binecuvântată mi-a rezervat surpriza unei mărci de un roz-aprins, lipită pe o scrisoare mototolită. Iată cum: mărfurile pentru comercianții din Sinaia erau aduse cu multă greutate din orașele de aprovizionare cu căruțele, până la terminarea, în 1870, a căii ferate în construcție, iar negustorii expeditori puneau între pachete, ca să nu se rupă, pe lângă altă maculatură, vechea corespondență. Eram de zece ani când în prăvălia unchiului meu, la sosirea unui pachet, am găsit în ambalaj marca roșie. Am luat-o cu o nespusă curiozitate. Nu știam ce reprezintă. Într-o zi însă bătrânul călugăr Diatox (Diatoc – n.n.), de la Mănăstirea Sinaia, m-a lămurit, pentru prima dată despre rolul acestor petice de hârtie, capabile să poarte scrisorile în toată lumea. Împrejurarea aceasta a fost hotărâtoare pentru mine! În trecerea favorită a ceasurilor libere mi-a rămas colecționarea mărcilor”3.
Inteligența, dublată de perseverență și noroc, l-au transformat pe George Matheescu-Sinaia din pionier al filateliei românești, într-unul dintre cei mai titrați colecționari români de efecte poștale, recipient a numeroase premii naționale și internaționale. Activitatea sa a fost onorată de-a lungul timpului în numeroase publicații filatelice, ceea ce ne face să nu insistăm:
”Fără rival la timpul său, bizarul «băiat de prăvălie», pasionat și stăruitor, devine la maturitate cel mai mare, mai popular și mai apreciat colecționar-filatelist român, deschizător de drum al reprezentativelor colecții de mai târziu”4.
Filatelia, dar și magazinul ”Paradis” pe care-l deținea în Sinaia regală, i-au clădit statutul social:
”Magazinul «Paradis» era cel mai bine aprovizionat de pe Valea Prahovei. Interiorul, de tip occidental, rivaliza prin diversitate și abundență. De la magazinul său pornea «cunoscuta trăsură cu coloniale», care străbătea tot orașul, făcând aprovizionarea «la domiciliu», cum era obiceiul atunci, precum și a băcăniilor de pe toată Valea Prahovei, spre Câmpina sau Predeal, pe graniță. Ca «Furnizor al Curții Regale», el personal aproviziona cu regularitate Castelul Peleș. A deservit patru regi: Carol I, Ferdinand, Carol al II-ea și Mihai I”5;
”George Matheescu-Sinaia era foarte mândru de statutul său de furnizor al curţii regale (sic!) fiind prieten intim cu toţi regii României”6.
Enunțul este amendat de Cristian Andrei Scăiceanu, care-l consideră ”o exagerare”:
”… există vagi şi confuze referiri la pasiunea pentru filatelie a regelui Carol I, dar ne este greu să credem că cel care întindea câte un deget miniştrilor săi ar fi putut să fie prieten cu băcanul din Sinaia; referindu-se la regele Ferdinand, George Matheescu-Sinaia spune numai că au «fost timp de 8 ani în relaţii de schimb filatelic», iar cu altă ocazie relatează că a fost primit de regele Ferdinand căruia a avut onoarea de a-i prezenta colecţia sa filatelică; relaţiile filatelice ale primarului Sinaiei cu regele Carol al II-lea, deşi au existat cu siguranţă, nu au fost consemnate niciodată în însemnările regelui, aşa cum au fost cele cu Eduard Cohen sau alţi filatelişti; cât despre regele Mihai se cunoaşte faptul că niciodată nu a fost interesat de filatelie; toate acestea ne fac să credem că nu putea exista o relaţie de prietenie între George Matheescu-Sinaia şi regii României; în mod realist, Kiriac Dragomir are un cu totul alt punct de vedere, precizând că Matheescu-Sinaia «ca furnizor al Curţii Regale, el personal aproviziona cu regularitate castelul Peleş. A deservit patru regi: Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai»”7.
Nu este foarte clar ce anume l-a calificat pe George Matheescu-Sinaia ca pivot în chestiunea Tăblițelor ”de la Sinaia”. Exagerările menționate mai sus? Relația specială, de ”colaborare filatelică”, avută cu regele Carol al II-lea – ”La palat, Matheescu avea ușa deschisă. Regele, în semn de afecțiune, l-a impus ca primar al orașului Sinaia, inamovibil, sub orice guvern. Era socotit «omul regelui». Cu funcția cu care a fost onorat s-a mândrit toată viața îndeplinindu-și îndatoririle cu multă generozitate”8 – extrapolată fără temei la întreaga dinastie? Prosperitatea și onorurile câștigate prin muncă licită, care fără doar și poate au stârnit veninul invidiei? Cele câteva falsuri filatelice care-i populau inevitabil colecția? Legendele sinăiene despre comoara de aur a socrului, amintite și de noi dar fără nicio legătură directă cu el? Poate tragediile care i-au urmărit familia?
Greu de spus. Un calcul simplu ne indică absurdul situației: George Matheescu-Sinaia este distribuit în scenariul ”Calpuzan la 15 ani”, o parafrază sărită de pe fix a romanului lui Jules Verne. Cât de credibilă și mai ales probabilă este implicarea unui adolescent într-o afacere atât de gravă?
În încheierea articolului din care am citat in extenso, colecționarul Kiriac Dragomir, tatăl prietenului nostru Silviu. N. Dragomir, considera că:
”Apreciat și stimat la timpul său, dacă n-ar fi fost un perseverent filatelist-colec-ționar, cu toată zbuciumata și rodnica sa activitate pe tărâm social, George Matheescu-Sinaia ar fi căzut, post-mortem, într-un inevitabil anonimat”9.
La momentul redactării, Dragomir senior nu-și imagina că celebritatea filatelică a sinăianului de adopție va fi eclipsată de asocierea postumă, dubioasă și lipsită de temei, într-o succesiune fantezistă de evenimente care nu s-au petrecut aevea. Totul pe fondul unei apăsătoare tăceri a comunității filatelice din România, care permite fără vreo reacție evidentă macularea memoriei unui ilustru înaintaș.
Mulțumi: Silviu N. Dragomir ne-a furnizat detalii din arhiva tatălui său, iar Leonard Pașcanu ne-a pus la dispoziție materialul din revista ”Filatelia”. Reclama la magazinul ”Paradis” a fost scanată și publicată de Simona Lazăr.
Note: 1Numele se întâlnește în forma Gheorghe și George. Foarte probabil, forma inițială a fost Ġeorġe, unde ”ġ” = ”ghe”. De aici, ulterior George. Terminația Sinaia este o adăugire ulterioară, la modă în epocă; 2,3,4,5Kiriac Dragomir – ”George Matheescu-Sinaia (1870-1946)” în ”Filatelia”, an XLIV, nr. 3(455)/martie 1994, pg. 4, respectiv pg. 4, 14, 14; 6Leonard Paşcanu – ”Monaco – 1928. Prima Expoziţie Filatelică Internaţională unde a participat un filatelist român: George Matheescu-Sinaia”, în ”Filatelia”, nr. 3/martie 2005, pg. 3; 7Cristian Andrei Scăiceanu – ”Istoria mişcării filatelice din România”, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2011, pg. 131, nota 17; 8,9Kiriac Dragomir – Op. cit., pg. 14.
