Anterior am arătat cum și de ce așa-zisele Tăblițe ”de la Sinaia” au fost scoase pe piață în anul 2003. O doctorandă a plagiat copios un articol, un bătrân activist de partid a înțeles ce-a vrut și cât a putut din el, bulgărele de zăpadă a luat-o la vale sau i s-a dat un brânci de către unii care-și doreau avalanșe.
Tăblița de alamă de la Călienii Vechi, aflată în centrul acestei dezvoltări, a fost prezentată aici. Vom expune în continuare alte piese… auxiliare, parte integrantă a corpusului ”de la Sinaia” și tot atâtea indicii ale originii lui.
”Multiplică și diversifică!” este una dintre regulile de aur a bișniței cu bazaconii. Și domnișoara (doamna?) ”Bum-Bum” Pețan o cunoaște prea bine: într-un articol din ”Gardianul” ea leagă câteva artefacte publicate de arheologul vrâncean Victor M. Bobi (†) de subiectul preferat al mentorului, protectorului și sponsorului ei, ”boșorodul” Ioan Dan Eduard Romalo. Deloc gratuit: ca și Lascoiu, ca și Deac, Pețan miza pe existența unui context arheologic clar. Dar n-a fost să fie! Din nou? Nu, iar…
În patrimoniul Muzeului Focșani există trei piese, inventariate cu numerele consecutive 4794, 4795 și 4796. Inventariate e un fel de a spune; mai degrabă e vorba de simple adnotări de gestiune la nivelul anului 1978. Niciuna nu are fişe analitice sau de conservare, deci nu li se cunoaște proveniența și după cum vom vedea, nici ce sunt exact nu este prea clar.
Le prezentăm prin bunăvoința dnei. arheolog Aurora Emilia Apostu, care cu mari eforturi a reușit să le identifice și să ne ofere fotografii de detaliu. Am descoperit împreună că există o ”arheologie de depozit muzeal” și că, din cauza haosului instituțional pus la învechit (înnobilat, că tot e Vrancea zonă viticolă!) cu zecile de ani, specialiștii sunt obligați să facă muncă de magazioneri:
Plc. 137 • Inv. 4794 – Piesă rotundă. Bronz (alamă?). Pe avers, ”figură umană înconjurată de inscripție mediană cu caractere grecești și contur ornamental perlat”. Pe revers, templu central, caractere grecești și contur ornamental cu teme vegetale (frunze de stejar?). V. Bobi indică ca loc al descoperirii Cândești-Vrancea;
Plc 138 • Inv. 4796 – Piesă ovală. Bronz (alamă?). Greutate: 48,8 gr. Pe avers, ”figură de bărbat în profil care poartă o căciulă «motiv de vultur» fixată pe cap de o bandă perlată”. Pe revers, cap de bovideu, având de jur împrejur simboluri. În privința originii, Bobi este contradictoriu: Cotești-Vrancea sau Cândești-Vrancea. O dublură bucureșteană (plc 138bis) apare și în publicistica dr. Gabriel Iliescu (prezentată aici);
Plc 139 • Inv. 4795 – Piesă circulară neregulată. Bronz (alamă?). Pe avers, chip frontal de bărbat frontal. Pe revers, templu și simboluri. Proveniență necunoscută.
În ”Civilizația geto-dacilor de la Curbura Carpaților (sec. VI î.Ch. – II d.Ch)” – București, 1999 – Victor M. Bobi numește piesele de mai sus ”medalii”. Foști colegi ai lui Bobi de la Muzeu le-au indicat ca ”monede”. Moneda are o valoare intrinsecă, circulabilă. Medalia e altceva: bijuterie, ornament sau indicator de statut (inclusiv recunoaștere). Detalii. Monede grecești, pentru că prezintă caractere eline. O încheiere forțată? Detalii. Bobi lasă să se înțeleagă totuși un context arheologic, deși se contrazice flagrant pe parcursul lucrării. De exemplu, 4796 a fost descoperită la Cotești-Vrancea și la Cândești-Vrancea. Aceeași piesă se afla în două locuri. Detalii. Aceiași neidentificați colegi au considerat piesele 4795 și 4796 ”falsuri”. Moderne sau de epocă? Imitații? Detalii. Fără să le fi analizat fizico-chimic, Bobi afirmă că ar fi ”din bronz”. De ce nu din alamă? Detalii!
Cum nu există vreun context arheologic clar, rămâne întrebarea cum au intrat aceste piese în inventarul Muzeului Focșani. Trimitem la o sursă căreia-i păstrăm, din motive lesne de înțeles, anonimatul:
”… cel mai sigur le-au primit «foştii şi vechii» colegi (nume anonimizate – n.n.) prin căutarea lor intensă «prin casele oamenilor» sau prin inventarierea obiectelor posibile tezaur de prin colecţiile particulare sau de stat (nu mai zic şi de colaborările lor veşnice cu …), de prin anii 1975-1980 şi ulterior…”.
Considerați cum doriți rândurile de mai sus; ne-au fost confirmate independent și avem practica curentă a ”perieghezei domiciliare”, marcă înregistrată a lotrilor instituționali, a ”diamanților” din Miliția județului Neamț.
În plus dispunem de estimările a trei numismați de marcă, dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, dr. Eugen Nicolae și dr. Emanuel Viorel Petac, care le-au clasificat independent ca ”invenții moderne”, ”piese fanteziste și nu falsuri”. Nu știm
”«Monedele» prezentate pentru identificare nu sunt emisiuni autentice. Este vorba de tipuri inventate, complet fanteziste, care nici macar nu reproduc vreo emisiune autentica antica.
De aceea nu pot sa le clasific nici macar ca fiind falsuri.
Sunt produse din alama, prin tehnica turnarii, la inceputul secolului al XX-lea, (…)
Evident, eventualele concluzii «istorice» trase de dl. Bobi sau Iliescu pe baza acestora sunt pur si simplu fantasmagorii”.
L-am citat pe dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, care mai adaugă: ”De-a lungul anilor m-au interesat falsurile, așa că de câte ori am avut ocazia, am cumpărat sau primit pentru colecția MNIR (Muzeul Național de Istorie al României – n.n.) asemenea piese, dorind să constitui o colecție de studiu și de pregătire a viitorilor numismați”. Așadar o opinie în deplină cunoștință de cauză și nicidecum pasarea facilă a unei necunoscute.
”Sunt evident falsuri moderne fără legătură cu Antichitatea. Cu siguranță sunt falsuri moderne, nu există nici o îndoială”.
Sunt cuvintele lui Emanuel Viorel Petac, care adaugă: ”V-o spun în calitate de cercetator al Antichității și expert pe moneda greco-romană”.
Recapitulând, fie că fac parte sau nu din corpusul Tăblițelor ”de la Sinaia”, cele trei piese vrâncene (patru cu cea de la Călienii Vechi) nu au un context arheologic clar și nu confirmă câtuși de puțin speranțele dacomanilor mai vechi sau mai noi, mai bătrâni sau mai tineri, mai bărbați sau mai femei.
Ba am zice că din contră și dacă ne este permisă o opinie educată, speculativă deocamdată, considerăm cele trei piese de la Focșani și tăblița de la Călienii Vechi ca aparținând aceluiași lot de artefacte fanteziste moderne, lucrate de acealași artizan, după aceeași tehnică și din același aliaj. Confirmarea sau infirmarea va fi posibilă doar prin efectuarea de analize fizico-chimice, când și dacă se vor face.
Mulțumim doamnei arh. Aurora Emilia Apostu pentru ajutorul dat în identificarea pieselor. Fotografiile prezentate au fost realizate tot de ea.
