”Diavolul este ascuns în detalii”
Cea mai vivace eroare, dar și cea mai bogată în învățăminte îi aparține jurnalistului Dumitru Manolache. Acesta a preluat și folosit ad litteram de la Romalo antroponimul Marioara Golescu.
Pur și simplu, Manolache nu a înțeles că era un diminutiv, o formă de alint pentru apropiați. Pe femeie o chema creștinește Maria, iar dacă Romalo avea tot dreptul să folosească formule familiare, nu același lucru se poate spune despre corifei.
Veți spune că este un detaliu nesemnificativ. Poate. Însă gradul de răspândire al acestei erori în literatura Tăblițelor spune multe despre cum unii preiau informații și le rostogolesc fără nicio minimă verificare. Ce bază poți să pui pe astfel de oameni sau pe ce afirmă ei? Niciuna!
Din aceeași categorie face parte formularea ”D-na Golescu, ruda lui Dan Romalo”, prin care un domn încerca să vândă castraveți grădinarului. Nadejda Romalo și Maria Golescu au prietene, nicidecum rude de sânge sau prin alianță. ”Maria Golescu era o foarte bună prietenă a mamei mele, nu, nu știu de vreun grad de rudenie cu ea” (Dan Romalo).
***
Față de unele persoane prezentate în acest studiu, obscure sau obscurizate de trecerea necruțătoare a timpului, Maria Golescu a avut parte în ultimul timp de restituiri serioase, ușor accesibile publicului interesat. De aceea ne vom mărgini la a puncta câteva elemente folositoare:
Născută în data de 28.01.1897, în București.
Absolventă a Universitații din Bucureşti, unde i-a avut profesori1 pe Vasile Pârvan și Dimitrie Onciul. Poliglotă.
Apropiată a familiei regale a României.
Dăruită cu o impresionantă capacitate intelectuală, a fost o prezență vie în viața culturală a epocii. Contribuții în istoria artei (în special cea religioasă, bizantină și medievală), numismatică, artă populară și folcloristică, literatură (din păcate publicistica ei a rămas preponderent fragmentată sau inedită). A întreținut relații de colaborare și prietenie cu numeroși istorici, arheologi și numismați.
În 22 04.1923 devine membră a Societății Numismatice Române2, în cadrul căreia a activat, publicând câteva articole tematice atât în ”Buletinul Societății Numismatice Române”, cât și în ”Cronica Numismatică și Arheologică”.
A fost angajată (bibliotecară șefă) în cadrul English Library, pendintă ca și în prezent de reprezentanța diplomatică a Marii Britanii în România. Asta, împreună cu relația de prietenie și ulterior corespondență cu Eric Tappe, ofițer de informații arondat Comisiei Aliate de Control, o va aduce în atenția autorităților bolșevice, fiind acuzată de ”crimă de înaltă trădare”.
Arestată în 243.10.1949 și eliberată în 19.06.1962. Ajunge împreună cu mama sa, Zoia, în Anglia în același an, după ce autoritățile române le-au traficat ca pe vite (liberatea le-a fost cumpărată de străini la propriu).
Decedează în ziua de 7.11.1987 la Eastbourne, Marea Britanie.
S-au păstrat numeroase manuscrise ale Mariei Golescu, răspândite în patru zări: caietele4 II-IV (fondul de manuscrise al Institutului de Istoria Artei ”G. Oprescu” din București), ”mai mulţi saci cu cărţi şi manuscrise”5 (Biblioteca Română din Freiburg, Germania), corespondența ei cu Eric Tappe6 în intervalul 1946-1979 (Tappe Collection/ 1, School of Slavonic and East European Studies, Londra, UK).
Note: 1Unele surse îl menționează și pe Nicolae Iorga. Bănuim o confuzie, acesta fiind ”cel care o impulsionase pe Maria Golescu (după cum singură recunoaște în Amintirile despre Iorga încredințate spre editare profesorului Andrei Pippidi) să renunțe la ceaiuri și la timpul alocat moșiei de la Budești, pentru a se apuca de cercetări, de predat și de scris pe marginea descoperirilor făcute pe teren” (Cristina Bogdan, Silvia Marin-Barutcieff – ”Lada de zestre a Mariei Golescu”, în ”Cultura”, nr. 16/16.05.2013, pg. 18); 2Aurică Smaranda – ”Maria Golescu, membră a Societății Numismatice Române”, în ”Argessis. Studii și comunicări”, Muzeul Județean Argeș, seria Istorie, tom IX, 2000, pg. 489-492; 3Unele surse indică data de 26 octombrie. Conform Fișei Matricole Penale – 24.X.1949. Reținem exemplul paradoxal furnizat de Mihai Popa (”Maria Golescu – un destin frânt”, în ”Cultura vâlceană”, nr. 127/octombrie 2016, pg. 12) care o indică în 24 octombrie la Jilava, deși plasează arestarea în ”seara zilei de 26 octombrie 1949, la ora 20.00, din biroul ei”; 4Cristina Bogdan, Silvia Marin-Barutcieff – Op. cit.; 5Mihai Neagu (Freiburg) – ”Maria Golescu, roadele unui exil întârziat”, în ”Jurnalul literar”, nr. 21-24/noiembrie-decembrie 2015, pg. 18.
