Povestea tăblițelor ”de la Sinaia” poate fi abordată din trei direcții:
-
-
- Traseologie – parcurgerea drumului invers al circuitului, plecând de la momentul când ele au devenit cunoscute publicului larg sau unind pe etape punctele de stație cu traseele de pasaj;
- Vectorizare (instrumentalizare) – acceptând un dat (existența fizică a obiectelor), povestea în care ele au fost ambalate pentru a fi livrate publicului, scopul, actorii, cronologia și forma discursului afectat;
- Analiza de material – a suportului metalic și semiotică, a conținutului plăcilor, din punct de vedere lingvistic și grafic.
-
Cele trei direcții se întrepătrund, fără a-și pierde distincția (individualitatea). Le vom urma și noi, cu regretul că idealul unui expuneri liniare nu poate fi materializat în întregime.
