Mobilul este un ”element component al laturii subiective a acțiunii, factor psihic care determină o anumită conduită făptuitorului și îi direcționează activitatea, având, deci, funcții de dinamizare și direcționare a acțiunii omului”1.
În cele ce urmează, vom încerca să răspundem la o interogație similară cu cea lansată de Eminescu în ”Scrisoarea III-a”:
”Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit…?”.
De la început trebuie spus că nu este vorba de anume cineva care a urmărit ceva anume, ci mai degrabă de interesele diverse ale unor indivizi și clici care au găsit în tăblițe un numitor comun și s-au potențat reciproc conjunctural.
Dacă căutați imagini pe Google folosind cuvintele cheie ”dacian plates”, vă vor defila prin fața ochilor tăblițele de plumb, apoi basoreliefurile Columnei lui Traian și în final un amestec pestriț din cele două. Apropierea nu este chiar întâmplătoare.
Dacomanii au de înfruntat o ipostază ironică: majoritatea iconografiei primare despre daci provin din monumentul lui Traian, împărat asociat cu cele mai batjocoritoare calificative (să amintim doar că unii propuneau eliminarea lui din imnul național). Setul de artefacte cunoscut sub numele Tăblițele ”de la Sinaia” le oferă o soluție, un surogat și o contrapondere a Columnei. De aici insistența cu ”Arhiva” și ”Cronica” getă, dacă, getă-daco, geto-daco-traco-illirică ș.a.
”Recunoaşterea plăcilor din aur de la Sinaia ca atare ar avea un impact mai important pentru istoria noastră, decât Columna lui Traian”2, afirmă Viorel Patrichi, un om cu proximități dintre cele mai interesante.
În general se crede că atașamentul față de tablele de plumb provine din abuzarea epitetului de ”barbari” atribuit dacilor (egalat absurd cu ”primitivi”) și din fixația față de limba și scrierea dacică (ca dovadă de poziționare culturală, apărută deloc întâmplător exact în perioada când alfabetizarea românilor de-abia se încheiase).
Dacă dacomanii contestă etnogeneza și implicit (metaforic) unul dintre părinți, era și normal să conteste însuși ”actul de naștere al poporului român” și implicit să încerce (forțeze!) o substituire.
Frapant este că mulți n-au înțeles care este adevărata miză din spatele acestui historico-balamuc. Ca să fim în ton cu cinematografia românească contemporană am fi adăugat și ”sexy”, dar ne amintim de Dna. Pețan și realizăm că nu este deloc cazul!
Notă:1În citat s-a modificat ”infracțiune” cu ”acțiune”.
